Drept Civil Anul I

Capitolul I. CARACTERIZARE GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL

I. DEFINIŢIA, ROLUL, PRINCIPIILE ŞI DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL

1. Definiţia dreptului civil

Dreptul civil, ca ramură de drept, este ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică.

2. Rolul dreptului civil

În sistemul dreptului românesc, dreptul civil are un rol deosebit de important, întrucât, prin normele sale, contribuie la ocrotirea valorilor (drepturilor subiective) patrimoniale şi personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice. De asemenea, dreptul civil reprezintă o garanţie a formării unei conştiinţe juridice corecte, precum şi a respectării şi întăririi moralei.

Un aspect foarte important al rolului pe care îl ocupă dreptul civil în sistemul dreptului românesc constă în poziţia sau funcţia dreptului civil de a fi drept comun faţă de alte ramuri de drept. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori o altă ramură de drept învecinată nu conţine norme juridice proprii care să reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic sau când normele sale ar fi insuficiente, se va recurge la norma corespunzătoare din dreptul civil.

Potrivit art. 2 din Noul Cod Civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările şi completările ulterioare, codul civil este alcătuit dintr- un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale. Rolul său pare să se fi extins prin consacrarea teoriei moniste, potrivit căreia codul civil se va aplica şi relaţiilor dintre profesionişti, precum şi între aceştia şi celelalte subiecte de drept (art. 3 NCC).

3. Principiile dreptului civil

Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale, adică de idei călăuzitoare (reguli de bază), comune tuturor ramurilor de drept. În acelaşi timp, fiecare ramură de drept cuprinde reguli de bază pentru întreaga legislaţie din domeniul respectiv, precum şi reguli de bază ce se aplică uneia sau mai multor instituţii ale ramurii de drept respective.

Şi în dreptul civil îşi găsesc aplicare trei categorii de principii, anume: principiile fundamentale ale dreptului român; principiile generale ale dreptului civil român; principii ale uneia sau mai multor instituţii de drept civil.

Principiile fundamentale ale dreptului român sunt idei de bază ce se regăsesc în întreaga legislaţie a României, fiind consacrate de legea fundamentală, precum şi de alte legi mai importante. Ele sunt aplicabile tuturor ramurilor de drept, deci şi dreptului civil.

Principiile generale ale dreptului civil sunt idei călăuzitoare pentru întreaga legislaţie civilă, vizând deci toate instituţiile dreptului civil, chiar dacă nu îşi manifestă prezenţa cu aceeaşi intensitate. Aceste principii au o vocaţie generală, pentru întreaga ramură de drept civil.

Vom include în această categorie: principiul proprietăţii; principiul egalităţii în faţa legii civile; principiul îmbinării intereselor personale cu interesele generale; principiul garantării şi ocrotirii drepturilor subiective civile.

Principiile instituţiilor dreptului civil sunt idei de bază care se aplică fie numai într-o instituţie, fie în două sau mai multe instituţii ale dreptului civil, având deci o vocaţie mai redusă decât principiile generale ale dreptului civil. Spre exemplu, principiul libertăţii contractuale (art. 1169 NCC), principiul consensualismului (art. 1174 NCC), care priveşte forma actului juridic civil; principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali, principiul proprietăţii, principiul ocrotirii bunei-credinţe este întâlnit în mai multe materii ale dreptului civil (drepturile reale, răspunderea civilă etc.) etc.