Cunoașterea aquis-ului Schengen

1. Controlul frontierelor

Traversarea frontierelor interne şi externe

Art. 2-8 din Convenţia Schengen au fost abrogate de Codul Frontierelor Schengen (Regulamentul nr.562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane), acest regulament conţinând reglementări privind trecerea frontierelor interne şi externe Schengen.

Regulamentul prevede absenţa controalelor la frontieră pentru persoanele care trec frontierele interne dintre statele membre ale Uniunii Europene şi stabileşte regulile ce stau la baza controlului la frontieră pentru persoanele care trec frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

România nu aplică în prezent prevederile referitoare sau strâns legate de trecerea frontierelor interne, acest lucru urmând a avea loc doar după adoptarea unei Decizii a Consiliului în acest sens.În ceea ce priveşte trecerea frontierelor externe, sunt stabilite condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un terţ la trecerea frontierei pentru şederi de până la trei luni (să deţină documente valabile, vize, să justifice scopul şederii, să posede mijloace suficiente de subzistenţă, să nu fie semnalaţi cu alerte, să nu fie consideraţi o ameninţare la adresa ordinii publice, securităţii interne, sănătăţii publice sau relaţiilor internaţionale a statelor membre, etc.)

Sunt, de asemenea, stabilite procedurile specifice aplicabile la trecerea frontierei, în special în ceea ce priveşte ştampilarea documentelor, refuzul intrării, obligaţiile statelor membre referitoare la separarea fluxurilor de pasageri şi alte aranjamente legate de infrastructură, cooperarea dintre statele membre.

2. Regimul de vize

Art. 9 din Convenţia Schengen prevede adoptarea unei politici comune privind circulaţia persoanelor şi în special aranjamentele privind regimul de vize. În cazuri excepţionale, o parte contractantă poate să deroge, prin consultare cu celelalte state membre, de la regimul comun de vize în legătură cu un stat terţ, atunci când raţiuni imperative de politică naţională impun adoptarea urgentă a unei decizii.

Vizele de şedere pe termen scurt

Art. 10-17 reglementează regimul de eliberare a vizelor pentru acele vizite care nu depăşesc trei luni. Aceste vize pot fi de călătorie – pentru una sau mai multe intrări, cu condiţia ca nici durata unei vizite fără întrerupere şi nici durata totală a unor vizite succesive să nu depăşească trei luni întro perioadă de jumătate de an, de la data primei intrări, de tranzit – traversarea teritoriilor părţilor contractante o dată, de două ori sau, în mod excepţional, de mai multe ori în drumul spre teritoriul unui stat terţ, cu condiţia ca nici o perioadă de tranzit să nu depăşească cinci zile.

Vizele de şedere pe termen lung

Art. 18 din Convenţia Schengen, care reglementa regimul de eliberare a vizelor pentru acele şederi care depăşesc trei luni, a fost înlocuit de prevederile Regulamentul Consiliului CE nr.1091/2001 din 28 mai 2001 privind libera circulaţie cu vize de şedere pe termen lung

3. Circulaţia străinilor în spaţiul Schengen

Art. 19-24 din Convenţie reglementează libera circulaţie în spaţiul Schengen, timp de maximum trei luni de la data primei intrări, a străinilor care deţin vize uniforme şi care au intrat în mod legal pe teritoriul unei părţi contractante. Străinii care nu sunt supuşi condiţiei obţinerii unei vize pot circula liber pe teritoriile părţilor contractante timp de maximum trei luni în decursul termenului de şase luni de la data primei intrări.

Declararea sosirii (art.22) – în momentul intrării pe teritoriul respectiv sau în termen de trei zile lucrătoare de la intrare.

Alertarea în vederea non admisiei

Art. 25 reglementează modalităţile de eliberare a unui permis de şedere, pentru motive serioase, cu precădere motive umanitare, sau ca urmare a angajamentelor internaţionale, pentru străinii în legătură cu care există o alertare în vederea non-admisiei.

Măsuri de însoţire

Art. 26-27 reglementează obligaţia transportatorului care a adus străinul până la frontiera externă pe cale aeriană, maritimă sau terestră a unui stat Schengen ce îi refuză intrarea pe teritoriul său, de a-i returna pe străini în statul terţ din care aceştia au fost transportaţi, sau în statul terţ care a eliberat documentul de călătorie cu care au efectuat călătoria sau într-un alt stat terţ unde există certitudinea că vor fi primiţi.

4. Cererile de azil

Art. 28-38 au fost înlocuite de Convenţia de la Dublin din 1990 privind determinarea statului responsabil pentru examinarea cererilor de azil înaintat într-un stat membru al Comunităţii Europene, numită Dublin I. Această convenţie a fost înlocuită de Regulamentul nr. 343/2003 sau Regulamentul Dublin II. Prin aceste reglementări a fost introdus sistemul EURODAC.

5. Cooperare poliţienească

Cooperarea poliţienească, vamală şi cea judecătorească au fost dezvoltate împreună cu principiul liberei circulaţii a persoanelor pentru a asigura faptul că desfiinţarea controalelor la frontieră nu va conduce la o intensificare a criminalităţii organizate.

În art. 39 se stipulează că autorităţile poliţieneşti ale statelor membre trebuie să se asiste în prevenirea şi descoperirea infracţiunilor. Este specificată posibilitatea înfiinţării unor structuri comune de cooperare şi schimb de informaţii la frontierele interne. În privinţa schimbului de date şi în scopul desfăşurării activităţilor aferente cercetării penale sau operaţiunilor informative judiciare, prevederilor art. 39 alin. 1, 2 şi 3 vor fi înlocuite de prevederile aferente ale Deciziei cadru a Consiliului JAI nr. 960/2006 din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 40, 41 şi 43 se referă la instrumentele care privesc supravegherea şi urmărirea transfrontalieră a unui suspect, care se sustrage urmăririi traversând frontierele naţionale.

Art. 40 alin. 1 par. 1 şi 7 au fost modificate prin Decizia Consiliului JAI nr. 725/2003 din 2 octombrie 2003 privind modificarea art. 40 alin. 1 şi 7 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele interne.

Ministerele, autorităţile competente şi ofiţerii prevăzute la art. 40 alin. 4 şi 5 pot fi oricând actualizate, de fiecare stat membru, cu informarea Secretariatului General al Consiliului UE, care va informa celelalte state membre, astfel cum este prevăzut în Decizia Consiliului JAI nr. 586/2000 din 28 septembrie 2000 privind stabilirea unei proceduri de modificare a art. 40 alin. 4 şi 5, art. 41 alin. 7 şi art. 65 alin. 2 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele interne