Civil obligații

Pt. a determina efectele contractului trebuie determinat conținutul contractului, referitor la care trebuie cunoscute și discutate principiile acestui conținut. Astfel, determinarea efectelor contractului este guvernată de două principii:

1) Principiul forței obligatorii a contractului

Poate fi definit spaţiul în care se produc efectele contractului ca fiind o sferă. Uneori această sferă se restrânge (ceea ce determină o îngustare a sferei principiului forţei obligatorii a contractelor), alte ori se lărgeşte (ceea ce determină o lărgire a acestei sfere).

2) Principiul relativității efectelor contractului

Acest principiu conturează chiar suprafaţa sferei (ca spaţiu în care contractul îşi produce efectele).

Sfera forței contractului cuprinzând deci elementele acestuia se lărgește în cazul existenței unor excepții autorizate de la adagiul musus consensus mutus disensus și se îngustează atunci când aceste contracte trebuie să respecte forma strictă prevăzută de lege.

Concluzie: Deci, dacă principiul forței obligatorii acționează în interiorul acestei sfere, relativitatea acestei sfere conturează suprafața ei.

Când se restrânge sfera obligațiilor a contractului e nevoie de prevederea legii. Când se lărgește această sferă este nevoie de prevederea legii sau a voinței părților.

Când se lărgește sfera forței obligatorii a contractelor este o excepție de la principiul relativității forței contractului.

Principiul forței obligatorii

Contractul este legea părților, care pe lângă normele juridice care conturează în egală măsură spațiul de libertate și limitele acestei libertăți asigură în același timp securitatea spațiului.

Există și alte reguli rezultând din voința părților, conduita lor e guvernată de normele juridice și de regulile convenite de ele în contract. Astfel, prin voința părților contractante, pe de o parte se restrânge spațiul lor de libertate, dar pe de altă parte se consolidează acest spațiu, pt. că regulile contractuale asigură fiecărei părți predictibilitatea comportamentului celeilalte.

Regula contractului este legea părților, art. 1270 (1) : contractul valabil încheiat are caracter de lege între părțile contractante. Odată realizat acest acord de voință, contractul are forță obligatorie, părțile sunt legate prin drepturile și obligațiile născute din contract, niciuna din ele nu mai poate schimba prin voința sa unilaterală aceste legământ. Tocmai această idee confirmă forța obligatorie a contractului. Orice modificare sau încetare a contractului ar fi posibilă numai prin acordul de voință al părților (ambelor părți ) ---> principiul simetriei: ceea ce părțile au făcut, numai părțile împreună pot desface, musus consensus mutus disensus.

Alin. 2, art.1270 pe lângă regula simetriei, se arată că sunt posibile excepții de la regula simetriei. Textul se modifică sau își încetează efectele numai prin acordul părților (ale ambelor părți), ori din cauze anume acceptate de lege.

Excepţii de la principiul forţei obligatorii

Modificarea sau încetarea contractului ca urmare a impreviziunii

Teoria impreviziunii: încheierea contractului asigură fiecărei părți o anumită predictibilitate a comportamentului celeilalte, sistemul de dr. în ansamblul său presupune stabilitatea și predictibilitatea normelor juridice. Distincția în raport cu normele juridice și dispozițiile contractuale pe de o parte și cu evenimentele care intervin în viața contractului după încheiere, pe parcursul executării contractului, pe de altă parte o constituie tocmai predictibilitate și stabilitatea. Imprevizibilul este mereu posibil, impredictibilul este uneori posibil. Oricât de impredictibile ar fi evenimentele, faptele trebuie să fie cârmuite de regulile pe care le cunoaștem, de aceea trebuie observate diferențele existente între predictibilitatea și stabilitatea sistemului de drept și impredictibilitatea și instabilitatea vieții. Sistemul de drept creează cadrul, dar nu asigură fericirea vieții, regulile de joc trebuie să fie predictibile și stabile, dar nu garantează victoria. Se poate imputa sistemului de drept arbitrariul regulilor sau arbitrilor, care influențează cadrul.

Elementele aleatorii, fortuite care intervin pe parcursul executării au mai multe semnificații:

-determină problema riscului contractului, determină imposibilitatea totală sau parțială, temporală sau definitivă de executare a contractului – dacă un astfel de rezultat se produce pune problema riscului contractului;

-altă consecință este aceea că schimbă echilibrul contractual, nu mai există același raport între prestațiile părților, din punct de vedere valoric, așa cum au fost stabilite de părți la încheiere (ex. inflația din perioada post decembristă).