Dinamica grupurilor

DINAMICA GRUPURILOR

CURS 1

1. Dinamica grupurilor : definire

Primele utilizări ale expresiei „dinamica grupurilor” îi aparţin lui Kurt Lewin, în câteva articole scrise între 1944 şi 1947. “Dinamica: acest cuvânt... desemnează totalitatea schimbărilor adaptative care se produc în structura de ansamblu a unui grup ca urmare a unor schimbări survenite într-o parte oarecare a acestui grup... într-un grup..., se întâmplă ceva analog cu autodistribuirea forţelor într-un câmp de forţe fizice” (Krech şi Crutchfield, 1948, pp. 22-23, apud Neculau, 1996).

Acelaşi termen desemnează, în acelaşi timp, totalitatea cercetărilor experimentale asupra grupurilor mici şi toate tehnicile de grup care constituie aşa-numitele mijloace de aplicare…, instrumente de formare, de terapie, de animaţie, de intervenţie, care au în comun sprijinirea pe un grup.” (Lapassade, 1970, pp. 49-50).

Termenul ,,dinamica” provine de la cuvântul grecesc „dynamis” care înseamnă forţă, putere, mişcare. Dinamica grupului ar însemna forţele care acţionează în interiorul unui grup, iar cercetarea dinamicii grupului s-ar centra asupra acestor forţe: naşterea lor, modificările ulterioare, consecinţe etc.

Într-o primă etapă, termenul desemna o ştiinţă experimentală, practicată în laborator, asupra unor grupuri reunite artificial. Cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau: funcţionarea grupului, coeziunea şi comunicaţiile, creativitatea grupului, conducerea. Într-o etapă secundă, acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor. Înseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale, grupurile formate în sânul organizaţiilor. Astăzi, dinamica grupurilor se constituie din două mari parţi:

• În primul rând, ansamblul fenomenelor psihosociale ce se produc în grupurile primare şi legile care le reglementează. Aceste fenomene sunt:

a) relaţiile ce se stabilesc între grupul primar şi mediul său;

b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi, pentru care constituie o realitate şi o valoare, influenţa generatoare a unui anumit ,,climat psihologic”;

c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa în diverse circumstanţe;

d) factorii coeziunii şi disociaţiei.

• În al doilea rând, dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi. Aceasta cuprinde:

a) studiul proceselor de „schimbare" (atitudini, sentimente, percepţii de sine şi de altul) prin grup, adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor;

b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metodele de psihoterapie prin grup);

c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici.

2. Grupul social: definiţie şi caracterizare generală

Etimologic, termenul „grup” însemna în artele frumoase (Italia) mai mulţi indivizi, pictaţi sau sculptaţi, care formează un subiect (gruppo sau groppo). In general, se acceptă ca microgrupurile sociale prezintă următoarele caracteristici esenţiale (Cristea, 2001) :

• Un număr redus de membri, care face posibilă o percepţie interpersonală directă şi reciprocă, ce stă la baza dezvoltării unui sistem complex de interacţiuni afective, informaţionale, de influenţă sau acţionale. Limita superioara este apreciată la cca. 20-30 membri, dincolo de care

interacţiunile directe de tipul „faţa în faţă” nu mai sunt posibile.

• Relaţii afective intime şi nemijlocite, manifestate sub forma de simpatie, antipatie sau indiferenţă sociometrică; acest tip de interacţiuni constituie fundalul pe care se desfăşoară procesele şi fenomenele psihosociale de grup.

• Strânsa interdependenţă a membrilor, apărută în contextul acţiunilor comune şi având ca bază sentimentul solidarităţii şi coeziunii de grup.

• Diferenţierea rolurilor între membrii grupului; din acest punct de vedere, grupul apare ca un sistem de distribuţie a rolurilor, astfel încât funcţiile sale să poată fi îndeplinite în condiţii optime.

• Existenţa unor scopuri şi valori comune.

Microgrupurile reprezintă sisteme interacţionale dinamice, formate dintr-un număr relativ mic de membri (2-30), care poseda următoarele caracteristici:

(a) participa nemijlocit si constant la realizarea unei sarcini comune, impuse sau adoptate prin consens;

(b) interacţionează direct pe tot parcursul realizării sarcini, pe baza unor valori, modele si norme comportamentale, acţionale si atitudinale impuse sau/si adoptate de grup.