Sinteze Contabilitate

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, apartinând unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile economice la care se refera.

Patrimoniul este alcatuit din totalitatea bunurilor economice nominale exprimate în unitati monetare, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce apartin unei persoane fizice sau juridice.

Utilitatea unui bun desemneaza capacitatea acestuia de a satisface o nevoie prin folosirea sa în productie si consum.

DREPTURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGATII

Bunurile economice aduse de participanti devin proprietatea societatii comerciale, constituind un patrimoniu social propriu independent de acela al asociatilor.

Asociatii nu mai au drept real asupra patrimoniului societatii, ci eventual un drept de creanta rezultat din calitatea lor de asociatii.

Capatând personalitate juridica societatea nu mai actioneaza prin asociatii sai, ci prin reprezentati legali denumiti administratori.

Actionând în numele societatii, administratorii nu-si angajeaza patrimoniul propriu, ci pe cel al societatii, raspunderea materiala revenind acesteia. În consecinta, administratorii sunt obligati fata de proprietari, iar ecuatia patrimoniului se poate formula astfel:

BUNURI ECONOMICE = Obligatii fata de proprietari + Obligatii fata de terti

Bunurile economice reprezinta modul de investire si întrebuintare a capitalului, iar ecuatia devine:

BUNURI ECONOMICE = CAPITAL PROPRIU + OBLIGATII

Activul este definit prin prisma structurii de bunuri economice sau mijloace, iar pasivul prin cea de surse de finantare.

Ecuatia generala a patrimoniului:

ACTIVUL PATRIMONIULUI = PASIVUL PATRIMONIULUI

Ecuatia specifica situatiei patrimoniului

Situatia neta a patrimoniului = Activ – Obligatii

Prin compararea veniturilor si a cheltuielilor se determina rezultatul. Daca veniturile sunt mai mari decât cheltuielile atunci se va obtine un profit, iar în situatia inversa se înregistreaza pierderi.

Ecuatia rezultatului este de forma:

CHELTUIELI +/- REZULTAT = VENITURI

Investitiile vizeaza utilizarea surselor de finantare pentru procurarea activelor de folosinta îndelungata (pe un termen mai mare de un an) denumite imobilizari.

Valorile economice componente ale masei patrimoniului sunt grupate astfel:

UTILIZARI – ALOCARI RESURSE - FINANTARI

- Utilizari permanente - Resurse permanente

(IMOBILIZARI) (CAPITALURI PERMANENTE)

- Utilizari temporare - Resurse temporare

(ACTIVE CIRCULANTE) (DATORII PE TERMEN SCURT)

Ecuatia situatiei financiare asa cum este descrisa în contabilitate are forma urmatoare:

Resurse permanente – Utilizari permanente = Utilizari temporare – Resurse temporare

Ecuatia dublei înregistrari

cresterea bunurilor economice + micsorarea drepturilor si obligatiilor

=

cresterea drepturilor si obligatiilor + micsorarea bunurilor economice

Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate în scopul realizarii obiectului sau formeaza sistemul conturilor.

Contabilitatea dispune de un sistem de conturi în care reflectarea tuturor operatiilor rezultate din miscarea si transformarea elementelor patrimoniale, are la baza dubla înregistrare.

Principii contabile

1. Principiul sinceritatii are ca scop reflectarea fidela a patrimoniului. Acest lucru se poate realiza prin respectarea standardelor contabile si a legii.

2. Principiu autonomiei unitatii economice are la baza faptul ca firma este o entitate patrimoniala distincta de proprietarii sai. Astfel, raporturile contabile sunt circumscrise la totalitatea drepturilor si obligatiilor unei entitati exprimate în unitati monetare.

3. Principiul continuitatii exploatarii presupune ca unitatea patrimoniala îsi continua în mod normal activitatea în viitor, fara a intra în starea de lichidare sau reducere sensibila a activitatii.

4. Principiul specializarilor exercitiilor: cheltuielile si veniturile trebuie contabilizate în conturile exercitiului la care se refera. Sistemul de departajare este cel al angajarii lor si nu al platii sau încasarii lor.

5. Principiul stabilitatii unitatii monetare presupune ca unitatea monetara ca unitate de masura a valorilor luate în consideratie de contabilitate este stabila, acest lucru este valabil în cazul unei economii stabile. În caz contrar se recurge periodic la reevaluarea valorilor economice.