Note de curs bazele contabilității

INTRODUCERE

In calitatea ei de disciplina stiintifica independenta, contabilitatea are un obiect propriu de cercetare prin care se deosebeste de celelalte stiinte. Obiectivul declarat al contabilitatii, ca teorie stiintifica si tehnica de inregistrare, este reflectarea clara, fiabila si completa a situatiei patrimoniului, a rezultatelor obtinute din utilizarea acestuia si a performantelor financiare a unitatii patrimoniale.

Dupa unii autori, contabilitatea este considerata o teorie stiintifica, ce are ca obiect de studiu miscarea circulara a bunurilor economice, a veniturilor, si a cheltuielilor etc. Alti autori considera contabilitatea ca o tehnica de culegere, prelucrare, stocare, transmitere si analiza a informatiilor privind situatia patrimoniului si a rezultatelor obtinute.

Prin campul de actiune, contabilitatea este grefata pe o entitate patrimoniala de forma unitatilor economice, institutii publice sau organizatii obstesti. Prin contabilitate se asigura transpunerea intr-un sistem formalizat, cu procedee proprii si principii clar definite, a tuturor operatiilor economice determinate de desfasurarea activitatii de catre entitatile patrimoniale. Contabilitate, prin cuantificarea tuturor operatiilor economice si inregistrarea lor pe o baza unitara pentru toate intreprinderile, da posibilitatea efectuarii de comparatii intre acestea atat in timp (situatia unei uintreprinderi de la o perioada la alta), cit si in spatiu (comparatii intre intreprinderi diferite care desfasoara activitati similare).

Acest curs de bazele contabilitatii nu face altceva decat sa puna in lumina un ansamblu de notiuni teoretice fundamentale care definesc obiectul, sfera de cuprindere si metoda contabilitatii, furnizand informatii cu privire la patrimoniul ca obiect de studiu al contabilitatii.

Cursul este structurat in doua parti, fiecare dintre acestea avand la unul dintre cele doua principii fundamentale ale metodei contabilitatii si anume:

- dubla reprezentare a patrimoniului: orice bun sau valoare economica are o sursa de provenienta (prima parte);

- dubla inregistrare: orice operatie economica produce o dubla modificare a patrimoniului, fie numai la nivelul uneia dintre masele patrimoniale sau concomitent si cu aceeasi suma in ambele categorii de elemente patrimoniale (partea a II-a)

Obiective Partea I

1. Intelegerea notiunii de patrimoniu ca obiect de studiu al contabilitatii.

2. Intelegerea modului de reprezentare a patrimoniului in contabilitate (dubla reprezentare).

3. Intelegerea notiunilor de activ si pasiv; cheltuieli si venituri.

4. Intelegerea modului de completare si de intocmire a documentelor contabile si a rolului fiecarei categorii de astfel de documente.

5. Insusirea metodelor de evaluare a elementelor patrimoniale, evaluare prin care elementele patrimoniale sunt cuantificate astfel incat sa poata fi inregistrate in contabilitate.

CAPITOLUL I

OBIECTUL SI METODA CONTABILITATII Cuvinte cheie: contabilitate, patrimoniu, conceptii patrimoniale, activ patrimonial, pasiv patrimonial, cheltuiala, venit, rezultat, metoda contabilitatii, procedeu contabil, principiu contabil

1.1. Obiectul contabilitatii

Obiectivul declarat al contabilitatii, ca teorie stiintifica si tehnica de inregistrare, este reflectarea clara, fiabila si completa a situatiei patrimoniului, a rezultatelor obtinute din utilizarea acestuia si a performantelor financiare a unitatii patrimoniale. 1.1.1. Repere istorice asupra obiectului contabilitatii In calitatea ei de disciplina stiintifica independenta, contabilitatea are un obiect propriu de cercetare prin care se deosebeste de celelalte stiinte. De-a lungul timpului, au aparut si s-au dezvoltat multe teorii si conceptii cu privire la definirea obiectului contabilitatii. O prima definitie data contabilitatii a fost formulata de Luca Paciolo, in lucrarea sa ,,Summa de arithmetica, geometria, proportioni e proportionalita", aparuta la Venetia in anul 1494, in care considera ca obiectul contabilitatii, "cuprinde tot ce apartine negustorului, averea, mobila si imobila, precum si afacerile mari si mici in ordinea in care au avut loc". Pornind de la definitia data de Luca Paciolo, de-a lungul secolelor au fost adoptate diverse concepte in vederea fundamentarii si definirii obiectului contabilitatii. Mai des intalnite sunt cele de patrimoniu, avere, resurse economice si capital. Dintre categoriile economice enumerat mai sus, predominanta in definirea continutului obiectului contabilitatii este cea de patrimoniu. O asemenea obtiune se intemeiaza pe faptul ca, prin geneza sa, contabilitatea a aparut din necesitatea de a raspunde in planul cunoasterii si gestiunii, la problema gospodaririi si dezvoltarii patrimoniului. Explicarea notiunii de patrimoniu trebuie sa porneasca in mod logic de la originea acesteia, respectiv "patrimoniul" care in limba latina desemneaza averea sau mostenirea lasata de inaintasi. Expresia are corespondenta in alte lexicuri grefate in latina sub formele: le patrimoine in franceza, il patrimonia in italiana, el patrimonio in spaniola. Mentionam ca in limbile engleza si germana nu se utilizeaza termenul de patrimoniu, ci continutul lui economic si juridic. In consecinta, in contabilitatea anglo-saxona, termenul de patrimoniu este substituit de cele doua componente ale sale, respectiv "avere" pentru activ si "capital" pentru pasiv.

Ca universalitate de bunuri succesorale, patrimoniul este grevat la romani si de datoriile legate de persoana defunctului. Paradoxal, atat dreptul roman, cat si Codul civil francez, nu consacra in mod explicit o definitie a patrimoniului. Lipsa din Codul civil francez se explica prin faptul ca la finele secolului XVIII, epoca zamislirii Codului napoleonian, doctrina patrimonialista, era supusa unor puternice discutii contradictorii. Celebrii juristi francezi Audry si Rau dezvolta

PATRIMONIU

BUNURI

SI

VALORI

ECONOMICE

DREPTURI

SI

OBLIG

ATII

PERSOANA

FIZICA

SAU UNITATE

PATRIMONIALA

teoria personalista a patrimoniului, apreciind ca acesta reprezinta totalitatea bunurilor apartinand unei persoane fizice sau juridice, inclusiv drepturile si obligatiile aferente. Desi patrimoniul nu este definit ca atare nici in codul civil roman promulgat in anul 1864, se constata numeroase referiri la raspunderea patrimoniala. Bunaoara, se precizeaza ca: "oricine este obligat personal, este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile mobile si imobile, prezente si viitoare". Evident, precizarea se refera la gaj, ca raspundere a debitorului fata de creditorii chirografari. Codul comercial roman intrat in vigoare la 1 septembrie 1887, dupa modelul celui italian, elaborat la 31 octombrie 1883, contine numeroase trimiteri indirecte la patrimoniu. Legea 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societatii comerciale, considera patrimoniul drept conditie de infiintare a entitatii economice, alaturi de obiectul de activitate, denumire si sediul principal. Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale utilizeaza expresia de "patrimoniu social", ca patrimoniu care apartine diferitelor forme juridice de societati. Evolutia ulterioara a contabilitatii a fost insotita de multiplicarea conceptiilor referitoare la obiectul contabilitatii, fara sa se ajunga la un consens. Dupa unii autori, contabilitatea este considerata o teorie stiintifica, ce are ca obiect de studiu miscarea circulara a bunurilor economice, a veniturilor, si a cheltuielilor etc. Alti autori considera contabilitatea ca o tehnica de culegere, prelucrare, stocare, transmitere si analiza a informatiilor privind situatia patrimoniului si a rezultatelor obtinute. In ultima vreme se contureaza in literatura de specialitate trei conceptii privind obiectul contabilitatii: conceptia juridica, conceptia economica si conceptia financiara