Normalizarea contabilității întreprinderii

Despre globalizare

Într-o lume în care graniţele dintre pieţe, ţări şi culturi îşi pierd din relevanţa lor tradiţională, inevitabil suntem tentaţi să aruncăm o privire asupra tuturor dezvoltărilor contemporane care modelează o realitate ce înlocuieşte celelalte realităţi.

Ciclurile economice, regulile jocului politic, viaţa cotidiană, sunt adânc modelate de procese ce au fost discutate de mai bine de trei decade în termeni de globalizare. Intensitatea şi dimensiunile care le are în prezent procesul globalizării sunt însă noi, aşa încât putem afirma că trăim într-o perioadă de istorie pe care o putem numi sugestiv epoca globală.

Globalizarea nu este o simplă tendinţă sau un capriciu, ci este mai degrabă un sistem internaţional. El are propriile legi şi propria logică, de natură să influenţeze, direct sau indirect, politica, mediul înconjurător, geopolitica şi economia oricărei ţări.

Definiții ale globalizării

„Modalitate sau sistem de receptare şi abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de interacţiunea multiplelor procese şi fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice şi preconizarea soluţionării lor într-o largă perspectivă de către comunitatea internaţională”

„Procesul prin care distanţa geografică devine un factor tot mai puţin important în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere de natură economică, politică şi socio-culturală”

„Libertatea pentru o firmă de a investi unde vrea, când vrea, pentru a produce ceea ce vrea, aprovizionându-se şi vânzând unde vrea, şi având de suportat cele mai mici constrângeri posibile”

Procesele semnificative generate de globalizare

- existenţa tehnologiilor informaţionale, care ne pun rapid şi frecvent în legătură unii cu alţii;

- comprimarea distanţelor prin noile tehnologii;

- interconectarea şi creşterea dependenţelor reciproce;

- integrarea şi creşterea pieţelor financiare şi comerciale;

- internaţionalizarea accentuată a producţiei prin intermediul unor firme cu activitate globală;

- apariţia unor probleme planetare care necesită abordări globale;

- înfiinţarea unor organisme internaţionale capabile să soluţioneze probleme globale.

Controverse în delimitarea momentului apariției fenomenului de globalizare

Fenomenul a început odată cu politicile de liberalizare-privatizare-dereglementare puse în operă în anii ’80 de administraţia Reagan în SUA şi Margaret Tatcher în Marea Britanie.

Elementul declanşator a fost marcat de instituirea cursurilor de schimb flotante în anii ’70, începând cu administraţia Nixon.

Momentul apariției poate fi considerat, în altă viziune, perioada interbelică, în care elaborarea unor proiecte şi acţiuni de anvergură au generat apariţia globalizării.

Concluzia?

Globalizarea a apărut datorită relațiilor economice interstatale, preponderent comerciale.

Cele șapte păcate ale globalizării

pierderea identităţii şi a suveranităţii naţionale;

revenirea la colonialism;

marginalizarea ţărilor slab dezvoltate;

impunerea unei singure opţiuni (model);

globalizarea economiei subterane;

impunerea suveranității națiunilor celor mai dezvoltate;

ducerea în planul secund a societăților mici, naționale în favoarea companiilor multinaționale, transfrontaliere.

Factorii determinanți ai globalizării

Progresul tehnologic – apariția și dezvoltarea tehnologiilor informaționale și de telecomunicații.

Hegemonia neo-liberală - modelul pieţei libere şi a democraţiei a devenit mai convingător după colapsul comunismului şi sfârşitul Războiului Rece.

Conceptul de normalizare

Întreaga evoluţie care stă în spatele sistemului contabil actual din România se datorează necesităţilor de informare a utilizatorilor, se bazează pe raţionamentul profesional al producătorilor de informaţie, se desfăşoară într-un cadru pe care lumea contabilă îl recunoaşte azi drept piaţa informaţiei contabile şi se bazează, pentru o bună funcţionare, pe un set coerent de norme, pe care le numim reglementări contabile.

Între cererea şi oferta de informaţii se interpune procesul de normalizare.

Privite din această perspectivă, normele contabile reprezintă rezultatul unei concilieri, compromisul acceptat de fiecare dintre actorii implicaţi în scopul realizării unui echilibru între cererea şi oferta de informaţii.

Norma contabilă este o regulă precisă privind evaluarea, înregistrarea, clasificarea sau prezentarea informaţiei contabile, elaborată în cadrul unui organism de reglementare contabilă, în vederea rezolvării unei probleme repetitive.

Normalizarea reprezintă procesul de aplicare deliberată a normelor de contabilitate pentru soluţionarea corectă a problemelor privind producţia şi utilizarea informaţiei contabile.