Investiții incerte

Decizia de investiţii în mediu aleator se fundamentează, de asemenea, pe criteriul VAN, dar care ia în calcul variabilitatea (riscul) cash-flow-urilor viitoare în raport cu media sperată a acestora. Această variabilitate este una factorială determinată de variaţia posibilă a factorilor determinanţi ai cash-flow-urilor (vânzările, cheltuielile, investiţiile etc.), dar ea este şi temporală ca dependenţă (corelaţie) dintre evoluţiile cash-flow-urilor de la un an la altul.

1.-2. Estimarea diferitelor stări ale cash-flow-urilor anuale se face de obicei prin preluarea statistică şi obiectivă a variaţiilor înregistrate în trecut la proiecte similare de investiţii. Pentru proiecte noi de investiţii (fără precedent în trecut) estimarea stărilor posibile ale cash-flow-urilor viitoare se face subiectiv de către experţi. Se obţine astfel, obiectiv sau subiectiv, un mediu aleator cu probabilităţi construite (ps) pe care-l numim mediu probabilizat. În acest context se pot calcula: 1. speranţa de cash-flow şi riscul acestuia în fiecare an: E (CF)t şi  (CF)t şi 2. speranţa de valoare actualizată netă şi riscul acesteia: E (VAN) şi  (VAN) astfel:

şi

pentru t; t-1 = 0

sau

pentru t; t-1 = 1

sau

cu alternanţă de semn algebric, pentru t;t-1 = –1

3. Pentru proiectele de investiţii neconcurente ale aceleiaşi întreprinderi există (teoretic) posibilitatea reducerii riscului de VAN de portofoliu prin diversificarea de investiţii din mai multe domenii de activitate (cele din producţie cu cele din administraţie etc.). VAN de portofoliu se defineşte potrivit principiului de aditivitate a speranţei de VAN a fiecărui proiect component „i“, în timp ce riscul de VAN de portofoliu se defineşte pe covarianţa dintre cash-flow-urile proiectelor componente ij.

Reducerea riscului portofoliului de proiecte de investiţii neconcurente este limitată de: 1. non-divizibilitatea investiţiilor reale; 2. lichiditatea scăzută şi 3. dependenţa ridicată dintre investiţiile din portofoliu.

Cei mai mulţi analişti financiari resping însă diversificarea la nivelul micro într-un portofoliu de investiţii neconcurente ale unei întreprinderi. Diversificarea şi eliminarea riscului specific au sens numai la nivelul macro al pieţei financiare în ansamblu: 1. costul de oportunitate al capitalului este cel rezultat pe piaţă în medie pentru întreaga clasă de risc; 2. diversificarea „în micro“ este limitată (după cum am văzut mai sus; 3. firma selecţionează proiectele cele mai eficiente, nu le diversifică şi 4. valoarea firmei este suma valorii date de piaţa financiară proiectelor de investiţii mai vechi şi mai noi ale întreprinderii.

4. Un cash-flow fără risc este mai valoros decât acelaşi cash-flow cu risc (proporţional mai valoros cu cât cantitatea de risc de piaţă este mai mare). În consecinţă, cash-flow-ul fără risc se actualizează la rata dobânzii fără risc (Rf), în timp ce cash-flow-ul cu risc se actualizează la rata normală (k) de rentabilitate pentru clasa respectivă de risc. Mai mult, un cash-flow riscant (cu risc = CF) are un cash-flow echivalent cert (fără risc = CFechiv) egal cu: