Întreprinderea ca domeniu de organizare și de aplicare a contabilității

Cea mai mare parte dintre eforturile depuse de omenire se realizează prin intermediul organizaţiilor.

Acestea sunt grupuri de oameni care lucrează împreună pentru îndeplinirea unuia sau a mai multor obiective.

Pentru realizarea lucrărilor sale, o organizaţie utilizează resurse - manoperă, materiale, diferite servicii, clădiri şi echipamente etc.

În scopul finanţării lor, resursele în cauză incumbă plăţi.

Personalul care participă la efectuarea lucrărilor unei organizaţii solicită informaţii referitoare la mărimea resurselor, la modul lor de investire, la mijloacele lor de procurare (finanţare) şi la rezultatele obţinute prin folosirea lor.

De asemenea, persoane externe organizaţiilor solicită informaţii pentru a-şi forma judecăţi asupra activităţilor acestora.

Contabilitatea este un sistem care generează astfel de informaţii.

La modul general, organizaţiile se clasifică în:

- organizaţii cu scop lucrativ şi

- organizaţii cu scop nelucrativ.

2.1. Întreprinderea - concept şi tipologie

Exponenţii concepţiei tradiţionale reţin în „ecuaţia” numită întreprindere termeni precum factori de producţie, comercializare, profit:

„întreprinderea se defineşte, în general, ca o unitate economică ce produce sau cumpără, pentru ca prin vânzarea a ceea ce a produs sau cumpărat să obţină un câştig.”[1]

„O întreprindere este un ansamblu unic de mijloace umane, materiale şi financiare, coordonate şi organizate în scopul realizării unui obiectiv economic şi, în general, a unui profit.”[2]

Într-o asemenea abordare, scopul creării unei întreprinderi este obţinerea de profit.

[1] Virgil Madgearu citat de Constantin Bărbulescu şi Tatiana Gavrilă (coordonatori), Economia şi gestiunea întreprinderii, Editura Economică, 1999, pag. 25.

[2] Monique Henrard, Marie-José” Heim, Marie-Hélène Aguilar, Dictionnaire comptable RF, Groupe Revue Fiduciaire, 2001.

Într-o concepţie modernă, scopul unei întreprinderi este de a satisface, la un nivel rezonabil, interesele majore ale exponenţilor mediului ei intern şi extern.