CAPITOLUL II
STRUCTURA FINANCIAR-CONTABILÍ A ÎNTREPRINDERII
II. 1. Concepte de bazÎ privind capitalul întreprinderii – abordari si puncte
de vedere
Notiunea de capital apare pentru prima data în secolul al XII-lea1, fiind
perceputÎ în mai multe sensuri, respectiv ca: fond, stoc de marfuri, masa de bani
etc. Continutul modern al termenului de capital a fost introdus de economistul
francez A. J. Turgot, în secolul al XVIII-lea, în conceptia caruia capitalul
desemneaza o valoare care participa la producerea unor noi valori si a profitului.
În limbajul curent al practicii financiare, prin termenul de capital se
întelege „o suma de bani sau o bogatie, destinata sa genereze un venit, pe
parcursul timpului”2. Conform acestei definitii utilizarea capitalului are drept
obiectiv obtinerea profitului.
În teoria economica, categoria de capital a dobândit o semnificatie mai
complexa, respectiv de „ansamblu de bunuri, exprimate valoric, ce participa la
procesul de productie sub diferite forme si care sunt, la rândul lor, rezultatul unui
precedent proces productiv”3. Potrivit acestei definitii utilizarea capitalului se
realizeaza cu scopul de a asigura derularea procesului productiv, care are ca
finalitate crearea de bunuri si servicii ce vor satisface necesitatile consumatorilor.
Aceasta ultima perceptie a capitalului subliniaza calitatea de factor de productie a
capitalului, alaturi de ceilalti factori de productie recunoscuti de teoria
economica: munca, pamânt, informatii. Capitalul se deosebeste fata de ceilalti
factori de productie prin faptul ca este reprezentat doar din bunuri rezultate dintrun
proces de productie anterior, în timp ce pamântul, de exemplu, chiar daca
1 Bucataru D., Gestiunea financiara a întreprinderii, Ed. Universitatii “Al. I. Cuza”, Iasi, 200, p.
24
2 Ibidem, p. 26
3 Ibidem
Gestiunea financiar - contabilã a întreprinderii
20
participa la procesul de productie nu este produs de om. De asemenea, sustin
autorii, spre deosebire de munca si pamânt capitalul este reprezentat de o masa
eterogena de bunuri, fapt pentru care exprimarea lui nu se poate face în unitati de
masura fizice, ci doar în unitati valorice.
Autorul francez Pierre Conso4 defineste capitalul ca ansamblu de mijloace
utilizate pentru a asigura îndeplinirea functiei de productie a întreprinderii.
Crearea capitalului presupune o colectare de resurse, iar detinerea lui corespunde
unei imobilizari de mijloace banesti care implica un cost. Resursele proprii provin
din aportul asociatilor, din surplusul monetar degajat de întreprindere si din
împrumuturi. Acest autor sustine ca elementele care dau continut capitalului
întreprinderii capata denumiri dupa locul si rolul lor în cadrul procesului
economic, astfel: capital tehnic (masini, utilaje, instalatii), capital juridic (materii
prime si creante), capital financiar (banii).
Ca urmare a derulÎrii celor trei cicluri financiare ale întreprinderii (ciclul
de exploatare, ciclul de investitii, ciclul operatiunilor financiare) se formeazÎ un
ansamblu de active fizice si bÎnesti care alcÎtuiesc capitalul economic al
întreprinderii. Dimensiunea capitalului economic este dat de activul bilantului5.
Având în vedere modalitatea de folosintÎ a capitalului economic, structura sa este
cea din figura de mai jos:
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
