CAPITOLUL I
ÎNTREPRINDEREA CA SISTEM COMPLEX ÎNTR-O LUME ÎN SCHIMBARE
1.1. O INTERPRETARE SISTEMICĂ A ÎNTREPRINDERII
Noţiunea de sistem, definit ca şi: “un ansamblu de elemente în interacţiune între ele însele, dar egale ca dezvoltare în mediu şi coordonate în funcţie de o finalitate” nu este un concept nou. Simplitatea sa relativă în conţinut şi în situaţia cercetată ne autorizează să o utilizăm pentru a trata problemele întreprinderii şi mai mult particularităţile legate de echilibrul financiar.
Un sistem se compune prin definiţie din variabile în interacţiune, dintr-un proces de transformare şi dintr-un conducător.
La nivelul variabilelor în interacţiune există patru categorii de variabile:
• variabilele de intrare - sunt date provenite din exteriorul sistemului, necesare şi suficiente pentru ca acesta să poată funcţiona;
• variabile de ieşire - sunt rezultate produse de funcţionarea sistemului pentru exterior;
• variabile esenţiale - sunt ieşiri care constitue criterii de apreciere a obiectivelor fixate;
• variabile de acţiune - corespund unor intrări pe care se poate lucra.
Procesul de transformare conţine regulile şi procedurile operaţionale care în funcţie de intrări şi de variabilele de acţiune, generează ieşirile şi variabilele esenţiale.
Conducătorul (conducerea):
- fixează obiectivele, adică determină plaja de valori admisibile pentru variabilele esenţiale, şi precizează traiectoria de utilizat pentru atingerea acestor valori.
- determină variabilele de acţiune posibile;
- controlează evoluţia sistemului, comparând valorile realizate de variabilele esenţiale cu valorile date, punând în mişcare variabilele de acţiune (care lucrează cu intrări sigure), astfel încât saltul obţinut este foarte important.
Grafic, ansamblul poate fi schematizat astfel (fig.1.1.):
Fig.1.1. Componentele sistemului
În realitate se întâlnesc o mulţime de sisteme. Acestea pot fi clasificate în funcţie de stadiul lor:
- de complexitate ( de varietate)
- de deschiderea spre exterior
- de adaptabilitate
- de decizie (determinare)
- Complexitatea
Un sistem poate deţine multiple stări, fiecare stare reperată de exemplu prin valorile de intrare şi valorile corespondente de ieşire. În plus, numărul de stări posibile este mare, sistemul fiind complex, dificil de cunoscut şi de controlat.
- Deschiderea sistemului spre exterior
Un sistem închis este un sistem care nu atrage nici un element din mediul extern. Un sistem deschis este un sistem care degajă energia sau surplusul în universul exterior având schimburi de energie şi informaţii cu mediul său.
- Adaptabilitatea sistemului - este capacitatea unui sistem în structuralitatea sa de a evolua la modificările mediului extern.
- Decizia (determinarea sistemului)
Un sistem este determinat atunci când poate repera toate stările tuturor variabilelor. El este nedeterminat când nu poate fi cunoscut în întregul său. Un sistem determinat presupune aşadar cunoaşterea perfectă a relaţiilor din interiorul sistemului dar şi de a prevedea evoluţia mediului, cu certitudine şi de a controla în totalitate rapoartele de schimb.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
