Dispozitivul de normalizare a contabilității întreprinderii

I. Elemente ale dispozitivului de normalizare a contabilitatii romanesti

In Romania reglementarile contabile pentru institutiile de credit,unitatile de asigurare- reasigurare si cele care opereaza pe piata de capital sunt elaborate de catre Banca Nationala a Romaniei,Comisia de Supraveghere a Asigurarilor respectiv Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare,cu avizul Ministerului Finantelor Publice.Dispozitivul de nomalizare si reglementare contabila s-a fundamentat in tara noastra pe uramatoarele elemente:

1. Reglementari contabile nationale

2. Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiar elaborat de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate(I.A.S.B)

3. Reteaua de Standarde Internationale de Contabilitate (I.A.S.B).

4. Ghiduri profesionale (Ghid practic de aplicare a SIC)

5. Politici de contabilitate

6. Dictionare de conversie contabila (explicarea terminologiei de specialitate si a unor notiuni complementare).

La nivel European armonizarea se funademnteaza pe Directivele CEE,Directia a IV -a,a VII-a si a VII-a.

La nivel international procesul se realizeaza prin intermediul Standardelor Internationale elaborate de I.A.S.B.Standardele internationale reprezinta instrumente de referinta.Armonizarea contabila este rezultatul unu proces complex in care pragmatismul si compromisul negocierilor trebuie sa ofere solutia optima.

II.Legea contabilitatii nr. 82/1991,republicata

Aceasta lege are ca drept obiect trasarea unor linii generale de urmat de catre societate,in vederea tinerii contabilitatii proprii,fiind completata cu celelalte reglementari in domeniu.

Prin aceasta lege societatile comerciale,companiile nationale,regiile autonome,institutele nationale de cercetare-dezvoltare,societaticooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa organizeze sis a conduca contabilitatea proprie,respective contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii. Trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica,prelucrarea,publicarea si pastrarea informatiilor cu pivire la pozitia financiara si fluxurile de trezorerie,atat pentru cerintele institutiilor publice si alti utilizatoriOrice operatiune economico-financiara pentru a fi inregistrata in contabilitate trebuie sa aiba la baza un document pe care ea este consemnata in momentul efectuarii ei.

III.Planul de conturi general

Un plan de contabil general este cadrul si instrumental normlaizarii contabile la nivel national constituind o teorie sau o doctrina care ghideaza practica contabila la nivelul unei natiuni.

Principiile de baza planului de conturi elaborate de teoriticianul contabil Eugen Schmalenbach(publicat in 1927) sunt:

• Calculul exact al costului de revenire.

• Distingerea diverselor surse de pierdere si de profituri.

• Intocmirea de situatii lunare.

• Comparatiile intre intreprinderi.

• Separarea “cheltuielilor temporale” echivalente cheltuielilor fixe,”cheltuielile cantitative”ecivalente costurilor variabile.

• Integrarea contabilitatii coturilor de revenire in contabilitatea generala.

Schmalenbach a invocat unitatea contabililitatii”Ansamblul contabilitatii unei intreprinderi….trebuie sa formeze un tot”.

Succesiunea claselor din structura este:

-Clasa 1-Conturi de capitaluri

-Clasa 2-Conturi de imobilizari

-Clasa 3-Conturi de stocuri si productie in curs de executie

-Clasa 4-Conturi de terti

-Clasa 5- Conturi de trezorerie

-Clasa 6-Conturi de cheltuieli

-Clasa 7-Conturi de venituri

-Clasa 8-Conturi speciale

-Clasa 9-Conturi de gestiune

IV.Cadrul conceptual pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare

Consiliul IASC/IASB considera ca situatiile financiare intocmite in scopul atenuarii unor diferente in modul de abordare a situatiilor financiare datorita factorilor sociali,economici si juridici raspund necesitatilor comune majoritatii utilizatorilor deoarece acestia iau decizii economice pentru:a hotara cand sa cumpere,sa pastreze sau sa vanda o investitie de capital;a evalua raspunderea sau gestionarea manageriala;a evalua capacitatea intrepinderii de a plati si de a oferi alte beneficii angajatilor sai;a evalua garantiile pentru creditele acordate intreprinderii;a determina politicile de impozitare;a determina profitul si dividendele ce se pot distribui;a evalua activitatea intreprinderilor.

Scopul cadrului general stabileste conceptele care stau la baza intocmirii si prezentarii situatiilor financiare pentru utilizatorii exteni:

a) sprijinirea Cocsiliului IASC/IASB in elaborarea viitoarelor Standarde Intenationale de Contabilitate;

b) sprijinirea organismelor nationale de elaborare a standardelor in procesul de dezvoltare a standardelor nationale ;

c) sprijinirea celor care intocmesc situatii financiare conform IAS/IASB si pentru a face fata problemelor care nu se regasesc in acestea;

d) furnizarea de informatii celor interesati de acitvitatea IASC/IASB privind modul de elaborare a standardelor;

e) sprijinirea utilizatorilo la interpretarea informatiilor prezentate in situatiile financiare elaborate in conformitate cu IAS/IASB.

Cadrul general se aplica situatiilor financiare ale tuturor intrepriderilor comerciale,industriale din sector public sau privat.

1. Utilizatorii si necesitatile de informare ale acestora

Investitorii prezenti si potentiali,personalul angajat,creditorii,furnizorii,Guvernul,

clientii,publicul sunt utilizatori de situatii financiare

a)investitorii-sunt preocupati de riscul inerent tranzactiilor si de beneficiul adus de investitiile lor.

b)angajatii,personalul angajat si grupurile lor representative-sunt interesate de informatii privind stabilirea si profitabilitatea intreprinderilor lor.

c)creditorii financiari-sunt interesati de informatiile care le permit sa determine daca imprumuturile acordate si dobanzi aferente vor fi rambursate la scadenta.

d)furnizorii si alti creditori comerciali sunt interesati de informatiile care sa le permit sa determine daca sumele care le sunt datorate vor fi platite a scadenta.

e)clienii-sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii unei intreprinderi,in special atunci cand au o colaborare pe termen lung cu intreprinderea respective sau sunt dependenti de ea.

f)Guvernul si institutiile sale-sunt interesate de alocarea resurselor si implicit de activitatea intreprinderilor.

Intrucat investitorii sunt oferatnti de capital de risc ai intreprinderii,se considera ca furnizarea de situatii financiare satisface necesitatile lor si de asemenea va satisface majoritatea necesitatilor alor utilizatori.

2.Obiectul situatiilor financiare

Obiectul sitatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara,performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii,fiind utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.