De ce rasare luna, de ce visam, de ce stelele par tot mai multe în fiecare seara? Un sir de întrebari ce îsi asteapta raspunsul din partea fiecaruia dintre noi. Poate te întrebi, draga cititorule, de ce un astfel de început pentru un capitol în care vom descoperi ce înseamna, de fapt, contabilitatea, care este obiectul sau de studiu sau cui îi sunt adresate roadele sale? Pentru ca, în goana sa nebuna dupa raspunsuri, dar si întrebari deopotriva, omul a cautat un limbaj comun al faptelor sale.
“Informatia înseamna putere” spunea cândva Alvin Toefler. Poate în nici un alt domeniu puterea nu se manifesta cu atât elan precum în economie. Iata, de ce autorul acestor rânduri îmbratiseaza ideea de definire a contabilitatii drept un veritabil limbaj al afacerilor, sursa informationala despre activitatea unei entitati. Sunt informatii despre bunurile, drepturile sau obligatiile apartinând acestei entitati. Cuprinse în notiunea de patrimoniu, toate acestea reprezinta, de fapt, însasi obiectul de studiu al contabilitatii.
În definirea patrimoniului sunt întâlnite, în literatura de specialitate, trei mari conceptii:
- Conceptia economica potrivit careia patrimoniul este definit drept un ansamblu de bunuri cu valoare economica apartinând unei persoane fizice sau juridice.
- Conceptia juridica potrivit careia în structura patrimoniului sunt cuprinse drepturile si obligatiile atasate acestor bunuri.
- Conceptia economico-juridica ce defineste patrimoniul ca un ansamblu de bunuri economice, drepturi si obligatii atasate acestora.
Pornind de la cele trei conceptii de definire a obiectului de studiu al contabilitatii, sa vedem, în cele ce urmeaza, care sunt ecuatiile specifice patrimoniului, ecuatii ce pun în evidenta tocmai egalitatea permanenta între bunuri economice, pe de o parte, si sursele de finantare a acestora, pe de alta parte:
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
