Recunoaşterea instrumentelor financiare
Este procesul prin care se încorporează în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere un anumit element/ valoare patrimonială în situaţia în care este probabilă unui beneficiu economic viitor şi i se poate asocia un cont sau o valoare ce poate fi evaluată în mod credibil.
Contractele la termen forward care presupun angajamente viitoare ferme privitoare la vânzarea unor mărfuri care trebuiau fie importate la o dată viitoare cu un preţ specificat sunt recunoscute ca atare, respectiv datorii la data angajamentului şi nu la data tranzacţiei sau a închiderii pieţei.
Opţiunile financiare se recunosc ca active sau datorii atunci când deţinătorul sau emitentul sunt părţii contractante; contractele futures se recunosc ca active sau datorii la data expirării şi nu la data angajamentului deoarece în momentul angajamentului, nu este încă parte la contract.
Recunoaşterea unei achiziţii sau vânzări manuale, standard a activelor financiare face utilizabilă înregistrarea în funcţie de data încheierii tranzacţiei sau data decontării.
Contractul standard este definit acel contract în care o întreprindere se angajează să cumpere active financiare în condiţii care presupun livrarea. Activitatea în cadrul unei perioade stabilite în general prin reglementarea convenţiilor pieţei respective.
Piaţă = noţiunea de piaţa reglementată sub forma unei burse oficiale sau piaţă „over – the – connter” ordanizată rezultă că piaţa este asimilată mediului în care activul financiar ce face obiectul recunoşterii lui, este tranzacţionat uzual.
Data tranzacţiei = data la care societatea s-a angajat să achiziţioneze activul respectiv sau să-l cedeze.
Înregistrarea la data tranzacţiei presupune recunoaşterea activului care urmează să fie primit şi a datoriei aferente la data de tranzacţionare, pe de o parte, iar pe de altă parte derecunoştere a activului ce urmează a fi vândut şi a creanţei aferente la data tranzacţionării.
Înregistrarea dobânzilor în activ şi a datoriei ataşate începe la data decontării deoarece atunci are loc transferul dreptului de proprietate.
Data decontului este data la care activul e transferat către societate. Înregistrarea la data tranzacţiei implică recunoaşterea activului la data transferului efectiv în întreprindere şi recunoaşterea acestuia la data livrării din patrimoniul său.
În situaţia aplicării acestei metode întreprinderea va înregistra orice modificare a valorii juste a activului ce urmează a fi primit între data încheierii lui.
Investiţiile parţiale în vederea tranzacţionării (reevaluate la valoarea justă) rezultă că modificarea va fi recunoscută în profitul net / pierderea netă.
Active disponibile pentru vânzare (reevaluate la valoarea justă) rezultă că modificarea este recunoscută în profitul net/ pierdere netă sau în capitaluri.
Investiţiile păstrate până la data scadenţei (înregistrate la cost sau cost amortizat) rezultă că modificare nu e recunoscută.
Active create de întreprinzător (înregistrate la cost amortizat) rezultă că modificarea nu e recunoscută.
Derecunoşterea unui activ financiar sau a unei componente a acestuia
Are loc atunci când întreprinzătorul pierde controlul drepturilor contractuale aferente.
Controlul asupra drepturilor contractuale se pierde în:
- derecunoşterea unei datorii financiare sau a unei componente se operează doar în momentul stingerii prin plata creditului (în numerar) sau cedând în contrapartidă alte active financiare, mărfuri sau servicii şi prin exonerarea legală a debitului printr-o hotărâre legală pronunţată în justiţie sau printr-o înţelegere reglementată între părţi.
- în situaţia în care un debitor şi un creditor se implementează un schimb de instrumente de datorie cu clauze semnificativ diferite, în contabilitatea celor două părţi contactate vor fi operate simultan deoarece derecunoşterea vechiului instrument de datorie/ recunoaşterea celuilalt.
- tratamentul aplicat e similar şi în cazul unor modificări substanţiale a termenilor contractului instrumentat
- diferenţa dintre valoarea contractuală a datoriei stinse. sau transferate altei părţi în întregime sau parţial inclusiv costurile neautorizate aferente şi valoarea efectiv decontată se reflectă în rezultatul financiar al perioadei
Evaluarea iniţială
Un activ financiar sau o datorie financiară sunt recunoscute iniţial în contabilitate la costul de achiziţie, ceea ce înseamnă valoarea justă a contraprestaţiei oferite în cazul unui activ, respectiv primite în cazul unei datorii.
Costurile de tranzacţie sunt reflectate în valoare iniţială a activelor şi datoriei financiare. Pentru activele financiare costurile stabilite, ca fiind aferente achiziţiei se adaugă la valoarea efectiv decontată, iar în cazul datoriei financiare costurile direct atribuite emisiunii titlurilor de debit nete deduse din valoarea acordată de investitor.
Structura costurilor de tranziţie: onorarii şi comisioane plătite agenţilor, consultanţilor, brokerilor şi dealerilor, cotiaţii, taxe şi comisioane de tranzacţie.
Operaţiuni de acoperire pot fi recunoscute în valoarea iniţială a unui activ sau a unei datorii, anumite venituri şi pierderi rezultate din operaţiuni de acoperire.
Valoarea justă a contraprestaţiei oferite e determinată prin raportare la preţul de tranzacţie sau preţului de piaţă în situaţia în care preţul pe piaţă nu se poate determina în mod credibil, valoarea justă e estimată ca sumă a tuturor plăţilor viitoare, care se poate actualiza utilizând rata preponderentă pe piaţă pentru un instrument similar clasificat în această categorie de credit
Evaluarea ulterioară
Acest curs a fost predat in 2008 in cadrul facultatii de stiinte economice
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
