Capitolul 3 - Contabilitatea Activelor Imobilizate

1. Definitii

Activele imobilizate sunt definite de reglementarile contabile din România ca fiind acele active ale unei întreprinderi destinate utilizarii pe o perioada îndelungata în activitatea acesteia, care nu se consuma si nu se înlocuiesc dupa prima utilizare si deci nu sunt destinate comercializarii.

Potrivit IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare, activele imobilizate sunt definite ca toate acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente.

În raport de comportamentul lor economic si de structura lor materiala, activele imobilizate se împart în:

- imobilizari corporale

- imobilizari necorporale

- imobilizari financiare.

Imobilizarile corporale. Acestea sunt definite de IAS 16 Imobilizari corporale ca fiind acele active materiale nemonetare care:

- sunt detinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

- pot fi utilizate de întreprindere pe parcursul mai multor perioade de gestiune.

Imobilizarile necorporale. Acestea sunt definite de IAS 38 Active necorporale fiind acele active identificabile nemonetare, fara suport material si detinute pentru utilizare în procesul de productie sau de furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate altora sau pentru nevoi de administrare.

Activele financiare (investitiile financiare sau de portofoliu) sunt activele detinute de întreprindere în vederea cresterii averii sale prin încasarea unor venituri de tipul dobânzilor, redeventelor, dividendelor si chiriilor, sau prin cresterea valorii capitalizate sau prin obtinerea unor câstiguri ca urmare a vânzarii acestor investitii.

2. Recunoastere si evaluare

Potrivit Cadrului general recunoasterea este procesul de încorporare în bilant sau în contul de profit si pierdere a unui element care îndeplineste cele doua conditii impuse si anume:

- este probabil ca orice beneficiu economic viitor sa intre sau sa iasa din întreprindere; si

- elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata în mod credibil.

Evaluarea este procesul prin care se determina valoarea la care este recunoscuta în bilant sau în contul de profit si pierdere structura respectiva.

În raport de momentul în care se face evaluarea, vom avea:

a) evaluarea la intrare. La data intrarii în întreprindere, bunurile se evalueaza la valoarea contabila, care se stabileste în functie de caile de intrare si care îmbraca forma de: cost de achizitie, cost de productie, valoare de aport, valoare justa, valoare de utilitate.

Costul de achizitie este alcatuit din urmatoarele elemente, potrivit IAS 16 Imobilizari corporale:

- pretul de cumparare

- taxele vamale si alte taxe nerecuperabile

- toate cheltuielile directe necesare punerii bunului în stare de utilizare:

- costuri de amenajare a amplasamentului

- costuri initiale de livrare si manipulare

- costuri de montaj

- onorariile arhitectilor si inginerilor

- costuri de demontare si mutare a activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului, în masura în care costul este recunoscut ca un provizion, potrivit IAS 37 Provizioane, active si datorii contingente

- reducerile comerciale primite.

Costul de productie are în componenta urmatoarele elemente:

- costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate în mod direct pe obiectul de investitie

- costurile de prelucrare directe (exemplu manopera directa)

- costurile indirecte de productie (costurile privind regia de fabricatie) repartizate rational

- rebuturile în cadrul limitelor normal admise

- alte costuri delimitate în mod direct.

Valoarea de aport acceptata de parti pentru activele imobilizate intrate în întreprindere în urma asocierii sau fuziunii se stabileste în functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestor active.

Valoarea justa reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie între parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii, cu pretul determinat obiectiv.

Valoarea de utilitate pentru activele imobilizate dobândite cu titlu gratuit (donatii, subventii) se stabileste în functie de pretul pietei, starea si amplasarea acestor bunuri.

b) evaluarea la iesire. De regula, activele imobilizate sunt evaluate la iesire la valoarea lor contabila de intrare.

c) evaluarea cu ocazia inventarierii. Evaluarea activelor imobilizate se efectueaza cu ocazia inventarierii anuale, iar valoarea este denumita valoare de inventar. Aceasta este stabilita în functie de utilitatea bunului, de starea acestuia si de pretul pietei.

Pentru activele imobilizate amortizabile se tine seama de valoarea neta contabila înregistrata pâna la închiderea exercitiului financiar.

Pentru titlurile imobilizate cotate la bursa valoarea actuala este cea stabilita ca valoare bursiera la 31 decembrie, iar pentru cele necotate ea este valoarea probabila de vânzare.