Baze de Date Access 3

1. Caracteristici ale limbajului SQL

2. Reguli de sintaxă ale limbajului SQL implementat în Access

3. Interogări create cu SQL

4. Instrucţiuni ale limbajului SQL

Limbajul SQL (Structured Query Language) este un limbaj neprocedural standardizat, imple-mentat în majoritatea sistemelor de gestiune a bazelor de date relaţionale.

Deşi există un standard bazat pe implementarea Oracle a limbajului SQL (ANSI SQL), producătorii SGBD implementează extensii proprii ale limbajului, care prezintă diferenţe faţă de standard.

Limbajul SQL a apărut la începutul anilor '70, fiind introdus de compania Oracle (SGBD Oracle) şi de IBM (SQL/DS). Datorită simplităţii şi a facilită-ţilor oferite, utilizarea limbajului s-a extins rapid, ceea ce a condus la pregătirea standardizării acestuia.

Primul standard SQL a fost elaborat în 1986 de către Institutul American pentru Standardizare (ANSI SQL-86). Prin colaborarea ANSI cu Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) a fost elaborată a doua versiune de standard SQL (SQL-92). În prezent există versiunea SQL-3, care va fi adoptată ca standard internaţional.

SQL-3 introduce noi facilităţi şi anume:

- introducerea tipurilor de date abstracte şi a altor elemente orientate obiect;

- introducerea structurilor de control alternative şi repetitive (IF, FOR, While);

- extinderea facilităţilor de comunicare în reţea şi de prelucrare distribuită.

Principalele grupe de instrucţiuni ale limbajului SQL se referă la:

- descrierea structurii datelor;:

- efectuarea unor operaţii de manipulare a datelor (inserare, modificare, ştergere);

- consultarea datelor prin efectuarea de selecţii conform necesităţilor utilizatorului care au ca rezultat obţinerea datelor în forma în care sunt stocate sau într-o formă prelucrată;

- procesarea tranzacţiilor;

- controlul accesului la date;

- controlul cursorului.