Capitolul I. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE
ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
Obiective:
- cunoasterea obiectului, tipologiei analizei economico-financiare si a utilizatorilor rezultatelor
acesteia;
- prezentarea conŃinutului (etapelor) analizei economico-financiare;
- deprinderea cu mărimile utilizate, metodele, tehnicile si procedeele analizei economicofinanciare;
- prezentarea sistemului de informaŃii si a organizării activităŃii practice de analiză economicofinanciară.
1.1. Definirea si tipurile analizei economico-financiare
Orice activitate desfăsurată în domeniul economic, social, cultural, financiar etc. are un
obiectiv, un scop bine determinat; atingerea obiectivului presupune punerea în practică a unor
concepŃii, determinări stiinŃifice de o mare varietate, specifice domeniului respectiv.
Pentru o activitate economică, obiectivul de bază este, paralel cu satisfacerea unei nevoi
sociale, mai mult sau mai puŃin cunoscute, mai mult sau mai puŃin comandate, realizarea unui profit.
Atingerea obiectivului este condiŃionată de cunoasterea aprofundată a situaŃiei reale a unităŃii, atât prin
prisma unor manifestări exterioare, concretizate în nivelul atins de indicatori specifici, cât si prin
apropierea de esenŃa fenomenelor prin identificarea componentelor care au influenŃat nivelul
indicatorilor si a cauzelor primare care acŃionează asupra acestora. În acest mod, se pot propune măsuri
de corecŃie necesare, care să imprime fenomenelor un comportament dorit, prestabilit.
Indiferent de situaŃia materială a unei întreprinderi, factorul principal care poate influenŃa
mersul pozitiv al acesteia este cel uman. Ca urmare, este necesar ca echipei manageriale să i se pună la
dispoziŃie informaŃii reale, operative, cât mai analitice, semnalând punctele critice, pentru a se putea
interveni prompt si eficient. În furnizarea acestor informaŃii, un rol important revine analizei
economico-financiare.
Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui
întreg (obiect, fenomen sau proces) în elementele sale componente, în scopul identificării factorilor,
cauzelor si condiŃiilor care l-au generat si l-au influenŃat.
Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee
si instrumente care asigură tratarea informaŃiilor interne si externe, în vederea formulării unor aprecieri
pertinente referitoare la situaŃia economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor,
cauzelor si condiŃiilor care au determinat-o, precum si a rezervelor interne de îmbunătăŃire a acesteia,
din punctul de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale si financiare.1
Putem spune că analiza economico-financiară presupune descompunerea unor fenomene si
procese complexe în elementele lor cele mai simple, studierea fiecărei componente în parte, cantitativ
si calitativ, reunirea acestor studii parŃiale în sinteză, cu scopul de a separa concluziile cu valenŃe
pozitive de cele negative, formularea de variante de decizii posibile.
Diversitatea activităŃilor desfăsurate de către o întreprindere si varietatea situaŃiilor concrete
întâlnite au determinat necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după
mai multe criterii:
1 Maria Niculescu, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucuresti, 2003, pag. 22.
5
a) În funcŃie de raportul dintre momentul analizei si perioada de desfăsurare a fenomenului,
analiza poate fi:
- analiză postfactum sau analiza realizării obiectivelor – se referă la studiul unor fenomene
prezente si trecute, pe care le analizează sub aspectul nivelului global înregistrat în sine,
precum si în comparaŃie cu o perioadă sau cu un nivel considerat semnificativ, inclusiv prin
prisma influenŃelor pe componente si factori în perioade trecute;
- analiza previzională (prospectivă) – presupune stabilirea, cu o anumită probabilitate, a evoluŃiei
viitoare a fenomenelor si componentelor acestora, în aceleasi condiŃii de existenŃă sau luând în
considerare si alŃi factori decât cei cunoscuŃi; se bazează pe analiza post-factum;
Analiza postfactum priveste prezentul si trecutul, bazându-se pe variabile certe, cunoscute, în
timp ce analiza previzională vizează perspectiva activităŃii, bazându-se pe variabile incerte,
presupuse.
b) Din punct de vedere al nivelului la care se realizează analiza, se deosebesc:
- analiza macroeconomică – studiază fenomenele la nivelul economiei naŃionale sau al economiei
mondiale;
- analiza mezoeconomică – cercetează fenomenele si procesele la nivelul sectoarelor sau
ramurilor de activitate;
- analiza microeconomică – studiază fenomenele si procesele economico-financiare la nivelul
întreprinderii.
c) În funcŃie de însusirile esenŃiale ale fenomenelor urmărite, se disting:
- analiza cantitativă – îsi propune cercetarea fenomenelor, componentelor, factorilor prin
determinări comensurative, exprimate prin număr, greutate, suprafaŃă, volum, durată, valoare
etc;
- analiza calitativă – îsi propune desprinderea unor însusiri esenŃiale, cât mai analitice posibil,
care nu au o determinare cantitativă, ajungând cât mai aproape de esenŃa fenomenului; rolul
său constă în elaborarea modelelor de analiză.
d) După modul de urmărire a fenomenelor în timp:
- analiza statică – studiază fenomenele la un moment dat, relevând relaŃiile existente între
elementele si factorii care determină o anumită poziŃie a fenomenului supus analizei;
- analiza dinamică – cercetează fenomenele si procesele economice în schimbarea lor, relevând
poziŃia acestora si modificările survenite în diferite momente.
e) După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:
analiza pe termen scurt (până la un an) – serveste managementului întreprinderii pentru
conducerea operativă a activităŃii;
analiza pe termen lung (peste un an) – implică si deciziile strategice.
f) În funcŃie de poziŃia analistului:
- analiza internă – are ca obiect sprijinirea conducerii întreprinderii în reglarea funcŃionării
întreprinderii si remedierea unor disfuncŃionalităŃi, analistul având o poziŃie privilegiată
deoarece beneficiază de o serie de informaŃii despre întreprinderea analizată care nu sunt
accesibile analistilor externi;
- analiza externă – realizată de partenerii externi (bănci, investitori instituŃionali, clienŃi,
furnizori, instanŃele de judecată etc.) interesaŃi în a-si forma o opinie despre situaŃia
economico-financiară a întreprinderii, pe baza informaŃiilor furnizate de analiza financiară.
1.2. Rolul analizei economico-financiare. Utilizatorii rezultatelor acesteia
Realizarea funcŃiilor întreprinderii (cercetare-dezvoltare, producŃie, comercială, de personal,
financiar-contabilă) are loc prin exercitarea tuturor atributelor conducerii (adică previziune, organizare,
coordonare, decizie si control), fiecare dintre aceste atribute realizându-se prin intermediul anumitor
tipuri de analiză.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.