Topografie inginerească 2

Axele si punctele caracteristice ale constructiilor se traseaza pe teren prin diferite metode.

Alegerea metodei de trasare se face in functie de urmatorii factori: conditiile de masurare, gradul de

accidentare al terenului, obstacole ce impiedica vizele (masurarea peste ape, in subteran etc.), natura

obiectului de trasat (dimensiune si forma in plan), precizia ceruta la trasare, modul de realizare al retelei de

trasare, aparatura avuta la dispozitie.

In functie de conditiile de mai sus, se poate utiliza una din urmatoarele metode: metoda

coordonatelor polare, metoda coordonatelor rectangulare, metoda intersectiei unghiulare inainte,

metoda intersectiei liniare, metoda drumuirii poligonometrice, metoda intersectiei inapoi.

4.1. METODA COORDONATELOR POLARE

Metoda se recomanda in situatiile cand lucrarile se executa in zone in care sunt posibile atat

masuratorile unghiulare cat si cele liniare, iar baza de trasare este alcatuita dintr-o drumuire

poligonometrica sau retea topografica de constructii.

Trasarea pe teren a punctului C se face prin aplicarea, din punctul A al retelei de trasare, a

unghiului orizontal din proiect b (unghi polar), fata de latura retelei (directie de referinta) si a

distantei D din proiect (raza vectoare) (figura 4.1).

Valoarea elementelor topografice ce urmeaza a fi trasate (b , D) se determina in faza de

pregatire topografica cu relatiile generale:

AB

AB

AB

AC

AC

AC X

Y

tg

X

Y

tg

D

= D

D

q = D ; q 4.1

AC AB b =q -q 4.2

AC

AC

AC

AC

AC AC

Y X

D X Y

sinq cosq

2 2 D

=

D

= D + D = 4.3

unde AC C A DX = X - X

AB B A AC C A AB B A DX = X - X ;DY = Y - Y ;DY = Y - Y

Fig. 4.1 Metoda coordonatelor polare

Coordonatele punctelor A si B sunt cunoscute (puncte ale retelei de trasare) iar coordonatele

punctului C sunt indicate in proiect.

Trasarea punctului C se efectueaza astfel:

- se stationeaza cu teodolitul in punctul A si fata de directia de referinta AB se traseaza unghiul b

(procedeul de trasare, stabilit in faza de proiectare topografo-inginereasca, se alege in concordanta cu

precizia ceruta de trasare).

- pe directia astfel obtinuta se va aplica distanta D, la capatul ei materializandu-se punctul de trasat.

Fig. 4.2 Controlul trasarii

Controlul trasarii se poate efectua:

- prin trasarea punctului constructiei si din alt punct al retelei de sprijin (de exemplu: trasarea

punctului C din punctele retelei de sprijin A si B - figura 4.2);

- trasarea punctului C prin alta metoda de trasare;

- compararea distantelor si unghiurilor dintre punctele trasate, obtinute prin masurarea pe

teren cu cele indicate in proiect.

Precizia metodei

Daca nu se tine seama de influenta erorii punctelor retelei de trasare si a erorii de fixare din

figura se obtine:

Dc = Dl 2 + Dt 2 4.4

in care D c - abaterea pozitiei punctului C provocata de abaterea de trasare a distantei DD si de

abaterea de trasare a unghiului polar Db :

Fig. 4.3 Principiul calculului preciziei

D l - abaterea longitudinala (poate fi similara cu abaterea de trasare a distantei DD);

D t - abaterea transversala reprezentand echivalentul liniar al abaterii de trasare a unghiului polar Db .

Tinand seama de cele de mai sus, relatia (5.4) poate fi scrisa si sub forma:

Dc = DD2 + D2 sin Db 2 4.5

Trecand la abaterile standard si tinand seama si de erorile de pozitie a punctelor de sprijin si a celor de

fixare, vom avea:

2

2

2 2 2 c s D f D s

r

s

s s s b +





 





= + + 4.6

in care: s s - abaterea standard de pozitie a punctelor de sprijin;

D s - abaterea standard de trasare a distantei;

b s - abaterea standard de trasare a unghiului orizontal;

Topografie Inginereasca - Metode de trasare in plan a punctelor constructiilor