5.1 Necesarul de caldura de calcul conform SR 1907/1-97
Norma romaneasca SR 1907/1-97, stabileste necesarul de caldura de
calcul pentru cladiri civile si industriale, in vederea proiectarii instalatiilor
de incalzire.
Relatiile de calcul sunt stabilite considerand regimul termic stationar,
definit de temperaturi interioare si exterioare constante, fara a lua in
calcul aporturile de caldura prin radiatia solara si de la sursele interioare.
Necesarul de caldura de calcul, Q, exprimat in wati, este:
i
o c
T Q Q A A +Q
+
= + )
100
(1 [W] (5.1)
in care:
QT - flux termic pierdut prin transmisie, [W]
Qi - flux termic pierdut pentru incalzirea aerului rece patruns in incapere
prin infiltratii sau prin reimprospatarea aerului interior cu "n" schimburi
de aer, [W]
Ao - adaosul pentru orientare
Ac - adaosul pentru compensarea efectului de radiatie rece a suprafetelor
delimitatoare ale incaperii.
5.2 Stabilirea perioadelor de incalzire a cladirilor
Ecuatie de bilant termic general, este:
QP = QS + QA + QC [W] (5.2)
Asa cum s-a demonstrat in paragrafele anterioare, pierderile de caldura
ale unei cladiri pot fi apreciate in functie de G, dupa cum urmeaza:
GV(ti - te) = QS + QA + QC [W] (5.3)
Cantitatea de caldura QC
depinde de masa elementelor
de constructie dar si de
obiectele masive care
mobileaza incaperile si se
constitue intr-o sursa calda
(aporturi) daca temperatura
materialelor este mai mare
decat temperatura interioara
sau intr-o sursa rece (pierderi)
daca temperatura acestora este
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
