Instalații

Alegerea schemei de distribuţie se face astfel încât să se asigure:

• alimentarea aparatelor de încălzire ;

• funcţionarea concomitentă a acestora, dar şi posibilitatea funcţionării parţiale a instalaţiei ;

• stabilitatea hidraulică a instalaţiei, la variaţii de debit ;

• posibilitatea reglării instalaţiei, la schimbarea condiţiilor nominale;

• posibilitatea măsurării consumului de căldură .

Alimentarea aparatelor de încălzire se face - de preferinţă - pe ramuri, care grupează aparate de aceeaşi categorie (corpuri de încălzire, agregate pentru aer cald, suprafeţe radiante), având curbe caracteristice de variaţie a cedării de căldură cât mai apropiate şi care au acelaşi program de activitate.

Se recomandă ca ramurile să fie racordate în paralel, plecând de la un punct comun de distribuţie.

Instalaţia interioară de încălzire se concepe pentru a asigura programul real de încălzire al consumatorilor. Pentru un program de încălzire diferenţiat se pot prevedea ramuri de distribuţie diferite şi se dă posibilitatea scoaterii din funcţiune a unor părţi ale instalaţiei cu ajutorul armăturilor de închidere; comanda acestora poate fi programată.

Se prevăd armături de închidere şi pentru a realiza sectorizarea instalaţiei şi a limita - astfel - zona de influenţă a unor avarii, precum şi alte situaţii .

Echilibrarea hidraulică a instalaţiei este necesară pentru realizarea în condiţii nominale a alimentării tuturor aparatelor de încălzire. Se realizează prin:

• alegerea traseelor conductelor ;

• dimensionarea conductelor ;

• introducerea unor rezistenţe hidraulice locale: diafragme, organe de reglare (regulatoare de presiune etc.) ;

• utilizarea pompelor pentru suplimentarea presiunii .

Instalaţia de încălzire se reglează atunci când condiţiile de funcţionare diferă faţă de cele nominale; de asemenea, când unul din parametrii de bază (de ex.: temperatura) variază faţă de valoarea prevăzută nominal sau de valoarea programată.

Se folosesc, în acest scop, organe de reglare pentru întreaga instalaţie, pentru părţi din instalaţie sau local, la consumatorii de căldură.

Se prevede automatizarea reglării mai ales când operaţiunile de reglare sunt foarte frecvente sau când necesită o supraveghere multiplă. Astfel se automatizează reglarea debitului şi temperaturii agentului termic în funcţie de temperatura aerului exterior şi interior, precum şi de cea a agentului termic.

Măsurarea consumului de căldură se poate face la sursă şi la consumatorul de căldură .

În instalaţiile interioare de încălzire, contorizarea se poate face la toate tipurile de clădiri civile şi industriale. Este necesară corelarea între soluţia de contorizare şi schema de distribuţie folosită.

În clădirile de locuit etajate, în care, pentru instalaţia de încălzire centrală se foloseşte o schemă de distribuţie cu coloane verticale, măsurarea căldurii se poate face pe clădire (sau o parte din clădire).

Pentru clădirile de locuit parter şi etajate cu instalaţia de încălzire având distribuţie individuală pe apartament se poate face şi contorizarea căldurii pe apartament. In acest caz, dacă prepararea apei calde de consum se face local consumul înregistrat include şi căldura necesară preparării sale.

Schema generală de distribuţie orizontală (inelară sau arborescentă), verticală (inferioară sau superioară), cu una sau două conducte, se alege astfel încât să satisfacă condiţiile necesare.

În instalaţiile de încălzire centrală din clădiri cu mai multe etaje se ţine seama de efectul gravitaţional corelat cu soluţia de amplasare a distribuţiei orizontale: inferioară, superioară, mixtă .

În cazul clădirilor înalte în care se impune distribuţia pe zone soluţia de amplasare a conductelor orizontale de distribuţie - în subsol sau în etaj tehnic - se determină printr-o analiză tehnică şi economică, luând în considerare toate instalaţiile şi construcţiile aferente. În cazul amplasării conductelor de distribuţie în etaj tehnic, se prevăd măsurile corespunzătoare evitării inundării etajelor de sub cel tehnic.

Montarea distribuţiei pentru zona superioară sub plafonul unui etaj curent, se poate face cu condiţia ca soluţia să nu afecteze funcţionalitatea etajului respectiv, să se ia măsurile corespunzătoare pentru evitarea inundării acestuia în caz de avarii, să se asigure accesul normal la elementele instalaţiei şi să se poată semnaliza lipsa de etanşeitate a conductelor.