Considerand un perete executat in teren, presiunile exercitate asupra lui de o parte si
de cealalta sunt inainte de excavare egale si de semn contrar si corespund impingerii in stare
de repaus, sh, pentru un efort vertical, sv, (Figura A.1a).
h o o v s = K g z = K s (A.1)
unde:
Ko - coeficientul impingerii pamantului in stare de repaus;
g - greutatea volumica a pamantului;
z - adancimea punctului considerat, masurata de la suprafata terenului.
Inlaturarea presiunilor pe o fata a peretelui datorita excavarii pamantului determina o
dezechilibrare a presiunilor si o deplasare a peretelui catre incinta. Presiunea de contact
(efortul orizontal) din spatele peretelui scade sub efort vertical constant ceea ce conduce, in
ipoteza neglijarii frecarii perete-teren, la cresterea deviatorului ( v h s - s ) pana in momentul in
care se indeplineste criteriul de cedare. Orientarea suprafetelor de cedare este prezentata in
Figura A.1b. Pentru un teren necoeziv, efortul orizontal are in momentul cedarii valoarea:
K z h a s = g (A.2)
in care K tg2 (45 ' / 2)
a = - f este coeficientul impingerii active (corespunzator cazului
particular in care suprafata terenului este orizontala si peretele de sustinere vertical si perfect
neted).
Dupa atingerea impingerii active, presiunea de contact se mentine la aceasta valoare
indiferent de cresterea in continuare a deplasarii laterale.
Pe de alta parte, in acelasi timp, la o cota inferioara nivelului excavatiei, deplasarea
peretelui se face catre teren. In concluzie, presiunea de contact va creste odata cu scaderea
efortului vertical. Cresterea progresiva a deviatorului (de aceasta data sh > sv) duce de
asemenea, la situatia de echilibru limita (starea pasiva). In momentul cedarii, daca, pamantul
este necoeziv, efortul orizontal devine:
K z h p s = g (A.3)
in care K tg2 (45 ' / 2)
p = + f este coeficientul rezistentei pasive (corespunzator cazului
particular in care suprafata terenului este orizontala si peretele de sustinere vertical si perfect
neted).
In Figura A.1c este indicata orientarea suprafetelor de cedare pentru cazul starii
pasive.
55
z
s v = g z
s h = g zKo
45 + f /2 45 - f /2
a b c
Figura A.1. Eforturile terenului asupra unui perete ingropat. Suprafete de cedare
Relatia dintre evolutia presiunii de contact teren-perete si deplasarea peretelui in fazele
succesive de excavare este prezentata in Figura A.2.
Trebuie remarcat ca acest echilibru, de tip Rankine, presupune ca intregul masiv
delimitat de suprafata de lunecare se afla in stare plastica.
In anexa B este prezentat modul de calcul al coeficientilor Ka si Ka pentru cazurile in
care se ia in considerare frecarea perete - teren (unghiul d), iar suprafata terenului este
inclinata (unghiul b).
Unghiul d este determinat in functie de unghiul de frecare interioara al terenului f' si
de rugozitatea suprafetei peretelui (a se vedea paragraful 3.1.10.1). In acest caz suprafetele de
alunecare nu mai sunt drepte iar experienta arata ca unghiul d are valori inferioare lui f'.
1
0
2
3
3 2 1 0
z
stare pasiva
stare activa
stare pasiva stare activa
-y y
Kpg zo
s h
Kpg z1
Kpg z2
Kpg z3 Kag zo
3 0 3
11
2 2
zo...z3 - adancimile de excavare
Figura A.2. Relatia intre presiunea de contact si deplasarea peretelui
In diversele faze tehnologice ale excavatiei si executiei structurii subterane, care
comporta montarea si punerea sub tensiune a reazemelor intermediare (spraituri sau ancoraje),
peretele poate avea deplasari in ambele sensuri, starile de impingere activa si rezistenta pasiva
ale terenului putand alterna pentru o aceeasi cota fata de suprafata.
Pentru o cota constanta a excavatiei, relatia dintre presiunile de contact pe cele doua
fete si deplasarile peretelui la o cota constanta sunt reprezentate in Figura A.3.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
