Arhitectura Modernă și Contemporană

Cu adâncă bucurie intimă salut întâia noastră Expoziţie naţională, adevarată sărbătoare a muncii româneşti” ... „îndemnul meu a fost şi este să mergem pe totdeauna pe căi sigure către neatârnarea noastră economică”.

Carol I, Regele României

Contextul temporal al inaugurării Parcului Carol face parte din necesitatea afirmării identitaților nationale la nivel mondial prin prezentarea realizărilor României în domeniile politicii interne, politicii externe și ale culturii literare, muzicii, picturii, teatrului arhitecturii in perioada 1866 - 1906. “Expoziția Româna”, cunoscuta în epocă și sub numele de “Exhibitio daco-romana”, “Expoziția Jubileului” sau “Expoziția Naționala” este realizată ca răspuns la organizarea expozițiilor mondiale, in special “Expoziția Universală de la Paris” din perioada 15 aprilie – 12 noiembrie 1900, manifestare emblematică a perioadei Belle Epoque. Aniversarea a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului României si 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian a reprezentat prilejul organizării între 6 iunie – 23 noiembrie 1906 a ”Expoziției Generale Române”

Contextul local este reprezentat de preocuparea incă de la începutul secolului pentru proiecte în București vizând ridicarea de noi monumente publice, amenajarea și înfiintarea de parcuri și grădini urbane, elaborarea de planuri de îndreptare si aliniere a străzilor și bulevardelor, dezvoltarea rețelei de alimentare cu apă si de canalizare, curațarea si adâncirea Dâmboviței, precum și consolidarea malurilor sale cu diguri.

Pentru organizarea "Expoziției Generale Române" s-au luat in calcul numeroase zone din București precum soseaua Kiseleff, Târgul Moșilor-Obor si Cotroceni însa decizia de a alege Dealul Filaret s-a bazat pe continuarea inițiativei de a amenaja un "parc municipal rustic"(1) in 1894.

(1) Gh. Potra Într-o adresă din 1864, se cere arh. Cusnovschi întocmirea unui proiect pentru <<facerea gradinii Filaret>>, notă care deosebește interesul continuu acordat frumoaselor locuri de pe dealul Filaret pentru bucureșteni. Exploatări Agricole si Zootehnice nr. 186-1862, p.5. – Arhivele Statului – Ministerul Agriculturii si Domeniilor Bisericești

De asemenea, a fost importantă și istoria locului care era o zona populata bucureștenilor înca de la începutul secolului al XIX-lea. "Era câmp deschis, verdeață, umbră, izvoare reci și mai era încă ceva ce nu se gasea nicaieri în București: o clădire veche, dar nu prea, de o rară frumusețe, parca anume facută ca sa slujească drept tribuna luptatorilor pentru libertatea poporului. De atunci așa i-a ramas campului numele: Campul Libertatii. Aici au vorbit pe rand Balcescu, Heliade, frații Golești, Christian Tell si Magheru și mulți alții"(2). După a doua jumătate a secolului al XIX-lea, parcul de pe dealul Filaret a reprezentat locul de desfașurare a numeroaselor sărbători bucureștene. "Pe sub coasta dealului trecea vechiul drum al Giurgiului pe marginea căruia Grigore Cantacuzino, ca primar al Bucureștiului, zidește in 1870 o frumoasă fântână ce stă si acum mărturie a acestui drum."(3)

Ideea de a organiza o expoziție națională în anul 1906 a aparținut lui Take Ionescu(4), proiectul pentru amenajarea acestuia, realizat de faimosul arhitect peisagist francez Edmond Redont – creatorul parcului Bibescu din Craiova –, existând încă din anul 1903.(5)

Expoziția Generală a Română s-a realizat prin aprobarea unui proiect de lege votat de Adunarea Deputaților la 3 mai 1905 și de Senat la 5 mai 1905, prin care Guvernul primea autorizația de a organiza în București o expoziție nationala – la care sub anumite condițiuni si din anumite considerente au fost invitate să participe și unele națiuni străine.(6)

Proiectul general pentru realizarea Expoziției Române a fost facut pe baza amenajării peisagistului francez de catre arhitectul Ștefan Burcus sub îndrumarea Dr. Constantin I. Istrati, membru al Academiei, profesor la Universitatea din București, senator și fost ministru numit Comisar General al Expoziției in 1905. Planurile lui Edmond Redont prezintau o mare axa de compoziție care avea punctul de plecare într-o piața circulară delimitată de arbori în capatul strazii 11 iunie și care se termina in malul lacului amenajat la poalele dealului Filaret. In capătul de perspectiva de-a lungul axei a fost construit impozantul Palat al Artelor pe zidurile vechiului Muzeu Militar.

Printre cladirile organizate dupa modelul Expoziției Universale de la Paris din anul 1900 dedicate industriei, comertului, agriculturii, minelor și

(2) N. Vătămanu, Odinioară în București, p. 56, București, 1975

(3) R. Marcus, Grădini și parcuri în România, p. 176, București, 1958

(4) C. Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, p. 135, vol. III, Bucureşti, 1933

(5) F. Damé, Bucarest en 1906, p. 638, Bucureşti, 1907

(6) M. Dorojan, Azi – Parcul Carol I, Bucureşti în Materiale de istorie şi muzeografie, nr. XXI, Bucureşti, 2007, p. 248.

silviculturii române, au fost integrate și numeroase lucrari de arta precum sculpturile plasate la intrarea in expoziție realizate de Dimitrie Paciurea (1873 – 1932) si Frederic Stork (1878 – 1942) sau Fantana Cantacuzino realizată în 1870.

Inaugurarea expoziției s-a realizat, întarziată de ploi torentiale, la numai 11 luni dupa începerea lucrărilor, marți, 6 iunie 1906, anuntată de 100 de trâmbițași și 21 de lovituri de tunuri de la bateria Calafat. "Am tăiat dealuri, am secat bălţi, am umplut o vale, am săpat un lac mare şi în mai puţin de un an am scos la lumină parcul şi grădina expoziţiei. Suprafaţa totală a expoziţiei: 41 ha, pământ mutat 575.000 m3, construcţii definitive şi provizorii 35.000 m2, plantaţii de copaci mari 4.000, brazi şi copaci mici 90.000”.(discursul de la inaugurare al Ministrului Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, Ion Lahovari)(7).