Teoria comunicării

CONTEXT, contexte, s. n. 1. Fragment dintr-o scriere în cadrul căruia se găseşte un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant. ♦ Text, cuprins. 2. Fig. Conjunctură, situaţie specifică, circumstanţă, stare de lucruri într-un anumit moment. – Din fr. contexte. Sursa: DEX '98

CONTÉXT ~e n. 1) Parte a unui text în care se găseşte un cuvânt sau o frază, care determină semnificaţia sau valorile acestora. 2) Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; condiţie; conjunctură; circumstanţă. <fr. contexte, lat. contextus Sursa: NODEX

CONTÉXT s.n. 1. Text mai mare dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie, interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Text, cuprins. 2. Ansamblu de împrejurări care însoţesc un eveniment. [< fr. contexte, cf. lat. contextus]. Sursa: DN

CONTÉXT s. n. 1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme. ◊ cuprins. 2. (fig.) ansamblu de circumstanţe care însoţesc un eveniment; conjunctură, situaţie specifică. (< fr. contexte, lat. contextus) Sursa: MDN

O comunicare este “gravată” într-un context:

poate avea loc la un moment dat, într-un anumit loc, într-o anumită situaţie, cu ocazia unui anumit eveniment

întreg acest ansamblu, care nu face parte din comunicarea propriu-zisă, dar care o însoţeşte se numeşte context

acest ansamblu poate genera zgomote sau poate fi sursă de interferenţe

contextul “cântăreşte” greu asupra situaţiei de comunicare:

dacă, în anumite cazuri, contextul se impune în faţa individului, în alte cazuri individul poate acţiona şi influenţa situaţia. De fapt, contextul poate fi mai mult sau mai puţin determinant, iar individul poate acţiona mai mult sau puţin. Într-un context ierarhic rigid, de exemplu, e dificil pentru un subordonat să nu execute ordinele unui superior, chiar dacă le consideră non-pertinente.

ansamblu de circumstanţe care însoţesc un eveniment (A.Mucchielli, 220:77)

termenul este folosit în două moduri (Tim O’Sullivan, 2001:88-89):

1. trăsăturile imediate şi specifice ale unei situaţii sociale sau ale unui mediu care înconjură o anumită interacţiune sau un schimb de comunicare

2. un sens mai larg: acele circumstanţe şi condiţii sociale, politice şi istorice în care anumite acţiuni, procese sau evenimente sunt localizate şi li se dă un înţeles.

în ambele cazuri, termenul serveşte la direcţionarea atenţiei spre forţele care nu sunt neapărat vizibile, dar care sunt nu mai puţin determinante, constituind şi reglementând activitatea socială (Tim O’Sullivan, 2001:88-89)