TEMA I
ISTORIA COMUNICÃRII. STIINTA COMUNICÃRII. CE ESTE COMUNICAREA?
PRINCIPIILE COMUNICÃRII. MODELELE COMUNICÃRII. OBIECTIVELE
COMUNICÃRII. NECESITATEA COMUNICÃRII
1. ISTORIA COMUNICÃRII
Comunicarea a fost o necesitate în viaTa omului, o condiTie a evoluTiei
acestuia. Schimbul de idei Si mesaje este la fel de vital pentru societate ca Si
respiraTia pentru organism. EvoluTia istoricã a procesului de comunicare trebuie
privitã în strânsã legãturã cu istoria evoluTiei umane. Comunicarea apare aproape
concomitent cu apariTia schimbului de informaTii.
În epoca semnelor Si semnalelor fiinTele umane comunicau doar cu ajutorul
sunetelor produse fizic cum ar fi mârâituri, mormãieli, dar Si cu ajutorul miScãrilor
corpului. Acest sistem se mai foloseSte Si astãzi dar el nu permite transmiterea Si
receptarea unor seturi complete de mesaje Si semnificaTii.
Epoca vorbirii Si limbajului de acum 40000 ani când oamenii Cro Magnon
aveau structura cranianã, limba Si laringele aSa cum le avem noi astãzi1 se
caracterizeazã prin concretizarea transmiterii gândurilor Si mesajelor pentru cã
aceStia aveau nevoie sã-Si planifice vânãtoarea cât mai bine. Pe mãsurã ce oamenii
s-au rãspândit Si în alte teritorii, modalitãTile de vorbire s-au diversificat.
Epoca scrisului este cea a evoluTiei de la reprezentãri grafice pictografice la
sisteme fonetice. Principalul stimul pentru dezvoltarea sistemului de scrieri a fost
practicarea agriculturii ce a adus dupã sine mai multe probleme de rezolvat cum ar fi
înregistrarea hotarelor, vânzãrilor Si cumpãrãrilor. Scrierea aparTine notaTiilor grafice.
Epoca tiparului aduce cu ea un eveniment deosebit Si anume tipãrirea primei
cãrTi din lume „Diamond Sutra” în China în anul 868. Tiparul a fost inventat în Europa
de un aurar, Mainz Johann Gutenberg Si a permis eliminarea rapidã a greSelilor de
transcriere. Ziarul ca aplicaTie particularã a tiparului a fost o invenTie mult mai târzie
care a depins de contextul politic Si social al Europei Occidentale la începutul sec. al
XVII-lea.
1 Evelina Graur, Tehnici de comunicare, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2001
5
În sec al II- lea î. Hr. în Grecia Anticã în perioada apariTiei democraTiei existau
legi ale cãror prevederi arãtau cã fiecare cetãTean sã fie propriul sãu avocat, iar
pledoariile erau susTinute public în faTa juraTilor. Cei care stãpâneau arta de a vorbi
erau la conducerea societãTii. Arta de a comunica era numitã retoricã, primele noTiuni
de comunicare fiind cuprinse în Arta Retoricii a lui Corax din Siracuza. Platon
introduce studiul comunicãrii în viaTa academiei greceSti iar Aristotel este cel care a
elaborat primul tabel de logicã numit Organon în care s-au stabilit tipuri de
raTionamente Si Si argumente. Filozofii romani sunt cei care au început sã facã
distincTie între retoricã Si arta comunicãrii, o mare contribuTie având-o în acest sens
Cicero. În secolele urmãtoare dupã perioada greco-romanã aceastã StiinTã nu mai
cunoaSte evoluTie pânã în epoca renaSterii.
Dupã anul 1600 comunicarea vine din nou în centrul vieTii social-politice
pentru cã apar statele naTionale, iar regimurile democratice lasã liberã calea libertãTii
de exprimare.2 Primii oratori din Grecia vorbeau în Agora în piaTa publicã, cel mai
cunoscut fiind Socrate. Au urmat Demostene Si în epoca romanã Cicero. Isus Hristos
predica zilnic apostolilor Si lumii întregi. RevoluTia francezã aduce prin Robespiere
triumful cuvântului, iar în sec. XX apar Lenin, Stalin, Hitler.
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALÃ SI TEHNOLOGICÃ
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.