Suport de Curs CED 2012

I. COMUNICARE

Comunicarea verbală

Această formă de comunicare este puternic dezvoltată la om, vorbirea fiind actul prin care informaţia este emisă prin intermediul codurilor lingvistice.

Indivizii pot fi diferentiaţi prin:

• competenţa lingvistică (capacitatea de a construi, traduce şi identifica mesaje într-o limbă;

• performanta lingvistică (capacitatea de a însufleţi termenii prin corelarea cu aptitudinile, atitudinile, concepţiile despre lume şi viaţă, astfel încât să fie obţinute efecte noi);

De aici rezultă stilul de comunicare - există persoane care fascinează nu prin ceea ce comunică, ci prin felul în care comunică. Aceeaşi temă poate fi expusă:

• printr-un limbaj raţional, dirijat;

• printr-un limbaj metaforic, euristic;

Stilurile de comunicare pot fi clasificate astfel:

• stil neutru (elimina starile sufletesti) - prezent în relatiile oficiale;

• stil solemn (impun un ceremonial) - prezent în momente deosebite;

• stil beletristic (bogat în sensuri, favorizând imaginatia);

• stil stiintific (predomina deductia si inductia);

• stil administrativ (bazat pe clisee institutionale);

• stil publicistic (bazat pe prezentarea informatiei);

• stil managerial (accentueaza dirijarea, rezolvarea problemelor etc.)

Indiferent de stil, comunicarea trebuie sa îndeplineasca urmatoarele calitati:

• claritate (nivelul de concizie, sistematizare);

• corectitudinea (nivelul de adecvare la regulile sintactice si de topica);

• adecvarea (folosirea celor mai potrivite cuvinte în raport cu intentii);

• puritatea (nivelul de saturare cu arhaisme, neologisme, regionalisme);

• concizia (concentrarea pe tema, eliminarea redundantei, divagatiilor);

• precizia (folosirea unor mijloace suplimentare pentru a facilita întelegerea).

Formele comunicarii orale sunt: monologul, expunerea, relatarea, dialogul, seminarul, interviul, colocviul, toastul, discursul, povestirea, pledoaria, dezbaterea, conferinta, prelegerea etc.

Un rol important în comunicarea verbala îl are ascultarea.

Comunicarea nonverbală şi paraverbală

Comunicarea nonverbala apare prin manipularea factorilor nonverbali (personali si/ sau ai interlocutorului). Dintre acestia, cei mai importanti sunt: surâsul (zâmbetul), privirea aprobativa, strângerea de mâna, gesturi amical-familiare, contactul corporal (o bataie usoara pe spate, cuprinderea umerilor). Aceastea sunt forme paralele ale comunicarii ce pot sustine, dezvolta, nuanta sau, dimpotriva, diminua si contrazice mesajul comunicat verbal.

Comunicarea paraverbala însoteste si coloreaza comunicarea verbala. Dintre factorii paraverbali ai comunicarii, mentionam:

• tonalitate

• ritm

• intonatie

• volumul vocii

DESPRE EXPRIMAREA ÎN STIL CROCANT:

Clar: Pentru a avea o exprimare clara este bine sa eviti cuvintele sofisticate si frazele lungi. In schimb, fa pauze dupa ce ai spus o idee importanta ca sa ii dai timp interlocutorului sa inteleaga informatia. Verifica prin intrebari sau ridicand din sprancene daca te-ai facut inteles. Daca nu, fii gata sa reiei explicatia cu alte cuvinte.

Riguros: Cei din jur vor percepe ca esti riguros atunci cand explici clar mai intai unde vrei sa ajungi (care este scopul tau), iar la final te asiguri ca ai realizat acel scop si interlocutorul a inteles explicatia.

Obiectiv: Faptul ca esti obiectiv iti confera credibilitate. Practic, cu cat oferi informatii mai precise, cu atat elimini mai mult din subiectivism. De asemenea, cu cat accepti mai deschis puncte de vedere contrare cu atat esti perceput mai credibil si mai obiectiv.

Complet: Oamenii simt o nevoie psihologica foarte puternica de a incheia la nivel mental „socotelile” (nevoia de certitudine). Cand nu ne este satisfacuta aceasta nevoie, spunem despre felul in care se exprima celalalt ca este „varza” sau ca „sare de la una la alta” sau ca „bate campii”.

Cand ai terminat de dat o explicatie asigura-te ca si pentru partenerul tau de dialog explicatia este suficienta.

Aplicabil: Majoritatea adultilor prefera sa asculte lucruri cu relevanta practica pentru ei. Cu cat oferi mai multe idei practice despre cum le-ar putea fi de folos ceea ce le prezinti cu atat poti sa „vinzi” mai usor o idee sau un produs.

Ofera cateva exemple care sa faca usoara intelegerea aplicabilitatii practice a ideilor tale.

Nou Totusi, desi atentia ne este captata de ceea ce este „nemaivazut”, excesul de noutate poate determina o reactie de respingere (din cauza nevoii de certitudine). De aceea, nu oferi mai multa informatie noua decat este necesar. Noutatea are rolul de a atrage atentia si de a starni curiozitatea (nevoia de incertitudine).

Pe de alta parte, cei din jur au nevoie sa se poata raporta cu propria experienta la ceea ce le spui. De aceea, exemplele, povestirile sau citatele vor pastra atentia interlocutorului treaza.Noutatea este scanteia, iar elementele deja cunoscute sunt combustibilul care mentine flacara.