Introducere în semiotică

Punctul de pornire al reflectiilor lui Saussure il constituie actul unic, absolut, expresiv, determinat de vorbire, seria nesfarsita a diferitilor produsi fonici si seria diferitelor sensuri.

"Datorita limbii, auditoriul reduce o realizare fonica particulara la una sau alta dintre clasele de realizari fonice si o semnificatie particulara la una sau alta dintre clasele de semnificatii."

"Broca a descoperit ca facultatea de a vorbi este localizata in cea de a treia circumvolutiune frontala stanga; este un argument folosit si el pentru a se atribui limbajului un caracter natural."

Pentru a marca diferenta dintre vorbire si limba, Saussure introduce termenul de sens/semnificatie si fonatiune pentru substanta din care este facuta vorbirea si termenii de semnificant si semnificat pentru a desemna clasele de sens si fonatiuni.

Saussure a gasit in ansamblul limbajului sfera care corespunde limbii, plasandu-se in fata actului individual care sa-i permita reconstituirea circuitului vorbirii. Acest act presupune cel putin doi indivizi A si B, care-si vorbesc unul altuia conform urmatoarei reprezentari:

1 Note de lectura si comentarii dupa lucrarea "Curs de lingvistica generala" de Ferdinand de Saussure

Fonatiune

Auditie

Concept

Imagine sunet

Auditie

Fonatiune

Figura 2.2 Circuitul vorbirii

Punctul de plecare al circuitului se afla in creierul unuia dintre cei doi parteneri, de exemplu al lui A, unde faptele de constiinta numite concepte sunt asociate cu reprezentarile semnelor lingvistice sau cu imaginile acustice ce servesc la exprimarea lor. Declansarea unui concept in creierul unuia dintre personaje produce o imagine acustica corespunzatoare, acest fenomen este un fenomen in intregime psihic. In continuare, asistam la un proces fiziologic, creierul transmite organelor fonatiunii un impuls corelativ imaginii. Undele sonore emise se propaga de la gura lui A la urechea lui B, determinand un proces pur fizic. In continuare procesul se prelungeste in B intr-o ordine inversa, de la ureche la creier, transmisie fiziologica a imaginii acustice in creier si asociere psihica a acestei imagini cu conceptul corespunzator.

"Circuitul, asa cum l-am prezentat, poate sa se imparta:

- Intr-o parte exterioara (vibratia sunetelor care se propaga de la gura spre ureche) si o parte interioara, ce cuprinde tot restul

- Intr-o parte psihica si o parte nonpsihica, cea de a doua cuprinzand faptele fiziologice al caror sediu se afla in organe, ca si faptele fizice exterioare individului

- Intr-o parte activa si o patre pasiva: este activ tot ceea ce merge de la centrul de asociere al unuia dintre subiecti la urechea celuilalt subiect, si pasiv tot ceea ce merge de la urechea acestuia la centrul sau de asociere

- In sfarsit, in partea psihica localizata in creier, putem numi executiv tot ceea ce este activ (concept catre imagine) si receptiv tot ce este pasiv (imagine catre concept)."

Intre toti indivizii legati prin limbaj, se va stabili un fel de medie: toti vor reproduce - nu exact, ci aproximativ - aceleasi semne unite cu aceleasi concepte.

"Limba este un sistem de semne ce exprima idei si, prin aceasta, ea este comparabila cu scrisul, cu alfabetul surdomutilor, cu riturile simbolice, cu formele de politete, cu semnalele militare etc. Numai ca ea este cel mai important dintre aceste sisteme."

"Se poate deci concepe o stiinta care studiaza viata semnelor in viata sociala; ea ar forma o parte a psihologiei sociale si , prin urmare, a psihologiei generale; o vom numi semiologie (din gr. semeion "semn"). Ea ne-ar invata in ce constau semnele si ce legi le carmuiesc."

Semiologia nu trebui confundata cu semantica, care studiaza schimbarile de semnificatie.

Prestigiul scrierii si cauzele ascendentului sau asupra formei vorbite sunt justificate de Saussure in urmatoarele consideratii:

Victor Kernbach, Miturile esentiale, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1978.