Diferențe Culturale

Diferenţe culturale; analiza comparativă a comportamentelor

Tipuri de contexte comunicaţionale:

1. Din perspectiva limbajului, contextul reprezintă un mediu semiotic (= universul de semnificaţii, discursuri şi reprezentări la care se referă un mesaj).

2. Din prespectiva faptelor sociale, vorbim despre situaţie (= condiţiile şi împrejurările în care se derulează o interacţiune).

Niveluri ale situaţiei de comunicare:

• cadrul care poate fi mediul fizic, locul şi timpul (de exemplu, Omniasig, sala de şedinţe, 22 octombrie 2008, ora 16.15);

• scena pe care o joacă interactanţii - relaţia care se stabileşte, scenariul întâlnirii, dinamica ce o animă, motivele, dorinţele, strategiile etc. (interactanţii se simpatizează, ei merg unul spre celălalt zâmbind);

• contextul instituţional - care stabileşte rolul şi statutul interactanţilor, raporturile dintre ei, normele care le impun relaţiile, constrângerile structurale la care sunt supuşi;

• ritualurile proprii fiecărei culturi, care stabilesc un sistem convenţional de reguli privind interacţiunile sociale, practicile, menirea de a trăi etc.

Sistemele de referinţă pentru definirea culturii:

• Faţă de natură, ea reprezintă tot ceea ce omul adaugă naturii, întreg echipamentul simbolic supraordonat celui biologic şi natural, un univers alcătuit din obiecte, relaţii şi simboluri, un mediu nou de existenţă.

• Faţă de societate, cultura operează un decupaj valoric, reţinând numai acele creaţii care îl definesc pe om în chip esenţial, care condensează în structuri materiale şi teoretico-simbolice o bogăţie de cunoaştere şi de experienţă umană exemplară, satisfăcând astfel nevoi şi aspiraţii determinate.

• În raport cu registrul conştiinţei şi al trăirilor interioare, cultura cuprinde structurile expresive ce traduc în limbaje simbolice aceste stări şi atitudini, structuri ce devin valori intersubiective şi sociale. Cultura este definită adesea ca un ansamblu de deprinderi sufleteşti ce se exprimă în limbaje simbolice, în conduite şi practici sociale.

• În raport cu personalitatea umană, cultura reprezintă tot ceea ce omul a dobândit în calitatea lui de membru al unui grup social, un sistem de idei, de obiceiuri, de habitudini, modele comportamentale şi reacţii caracteristice pentru modul de viaţă al unei societăţi.

Obstacole în calea comunicării interculturale

• Limbajul (lexicul, semantica, sintaxa)

• Gesturile

• Perceptia timpului

• Perceptia spaţiului

Bagajul cultural (Cultural Loading) conţine mai multe tipuri de structuri:

• Logice (“infra-logici”; inteligenţa multiplă; raţionalităţi)

• Lingvistice (lexicale, semantice, sintactice, pragmatice)

• Psihologice (amintiri, stereotipuri, reprezentări, aşteptări, opinii)

• Axiologice (valori, principii, norme, criterii de evaluare, orientări)

• Simbolice (simboluri, mituri, ritualuri)

Obiective ale educaţiei interculturale:

• a constientiza si a respecta diferentele culturale;

• a depasi prejudecatile culturale si stereotipurile etnice;

• a favoriza intelegerea realitatii intr-o lume interdependenta si a incuraja o actiune coerenta in cadrul acestei realitati;

• a incuraja o perceptie pozitiva a diferentei si a diversitatii;

• a cauta si a evidentia punctele comune intre culturi;

• a genera atitudini si comportamente pozitive fata de indivizii ce apartin altor culturi;

• a comunica cu Celalat tinandu-se cont de sistemul lui de referinta.

Competenţa transculturală presupune:

• a accepta ca fiecare se situeaza la acelasi nivel;

• a accepta egalitatea drepturilor, a valorilor si aptitudinilor;

• a reactiona contra rasismului si a discriminarilor;

• a invata sa ne cunoastem mai bine unii pe altii;

• a angaja discutii, a cunoaste cultura celorlalti, a iesi in intampinarea celorlalti, a observa cum actioneaza, ce fac, cum se comporta acestia;

• a compara si a schimba puncte de vedere, a trai experientele culturale si ideile Celuilalt;

• a accepta critica, a ajunge la acorduri si a lua decizii impreuna.