Deontologie

Conventiile internationale privind proprietatea intelectuala

Conventiile de la Paris (1883) si Berna (1886). Granitele materiale, teritoriale , nu au putut niciodata impiedica circulatia creatiilor intelectuale si de aici a aparut necesitatea protejarii unitare a proprietatii intelectuale si industriale. incepand cu secolul al XIX-lea s-au semnat pe plan international urmatoarele conventii:

a) Conventia de la Paris din 1883 pentru protectia proprietatii industriale, care are ca obiect brevetele de inventie, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, marcile de fabrica, sau de comert, marcile de serviciu, numele comercial , indicatiile de provenienta si denumirile de origine.

b) Conventia de la Berna din 1886 pentru protectia operelor literare si artistice care are drept scop protectia internationala a drepturilor autorilor.

La conferinta de revizuire de la Stokholm din 1967 partile la conventie au decis infiintarea Organizatiei Mondiale a proprietatii Intelectuale, in vederea incurajarii activitatii de creatie si promovarii protectiei proprietatii intelectuale.

Romania a devenit parte la Conventia de la Paris in 1924, iar la Conventia de la Berna in 1926, cu rezerve la care a renuntat in 1995.

Termenul uzual pentru a desemna tarile semnatare ale Conventiilor de la Paris si Berna este de "Uniune", fiind preluat din textul celor doua conventii.

Tratamentul national. Criteriul de baza al protectiei proprietatii intelectuale este acelasi in ambele conventii: principiul tratamentului national, ca regula de nediscriminare. Aceasta inseamna ca un stat mebru al Uniunii trebuia sa ofere unui cetatean al altui stat membru aceeasi protectie pe care o ofera cetateanului propriu. Se permitea astfel ca fiecare tara membra a Uniunii sa dezvolte propriile legi in domeniu, principiul tratamentului national fiind un mijloc de protectie internationala fara armonizare legislativa.

Problema inregistrarii. Marea problema nerezolvata de acest principiu era aceea a costurilor si duratei necesare atunci cand intr-un stat membru e nevoie pentru protectie de inregistrare. De la sfarsitul secolului al XIX -lea unul din scopurile propuse pe plan international a fost reducerea inconvenientelor provocate de inregistrare. in domeniul dreptului de autor (respectiv copyright) aceasta s-a realizat solicitand tarilor membre ale Uniunii de la Berna sa ofere protectie fara nici o formalitate. in privinta marcilor s-a oferit posibilitatea protectiei printr-o inregistrare internationala.

Conventiile internationale. Conventiile internationale in domeniu sunt insa mai numeroase, dintre ele mentionand:

- Conventia internationala pentru protectia artistilor interpreti sau executanti, a producatorilor de fonograme si a organismelor de radiodifuziune - Roma,1961 ;

- Conventia pentru protejarea producatorilor de fonograme impotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor - Geneva,1971

- Conventia universala privind dreptul de autor, Geneva, 1952;

- Conventia pentru instituirea O.M.P.I. Stockholm, 1967;

- Tratatul de cooperare in domeniul brevetelor, Washington, 1970;

- Aranjamentul de la Haga privind depozitul international al desenelor si modelelor industriale din 1925 ;

- Tratatul privind dreptul marcilor, Geneva 1994 etc

GATT-TRIPs. Dupa al doilea razboi mondial, crearea Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT ), a dus si la aparitia unui nou cadru de discutare a problemelor legate de proprietatea intelectuala. in 1986 runda de negocieri a inclus pe agenda comertul si relatia sa cu drepturile de proprietate intelectuala ("Trade Related Aspects of Intellectual Property Right's" - TRIPs). Negocierile incepute in 1986 au durat pana in 1993 si au intrat in continutul acordului Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) semnat la Marakesh in 1994.

Acordul TRIPs acopera toate domeniile proprietatii intelectuale, solicitand, printre altele, tarilor membre ale OMC sa recunoasca standardele de protectie existente in Conventiile de la Berna si Paris si sa ofere protectie prin norme substantiale drepturilor de proprietate intelectuala.

Asocierea Romania-U.E Prin Acordul european instituind asocierea intre Romania pe de o parte si Comunitatile europene si statele membre ale acesteia pe de alta parte, ratificat prin Legea nr. 20/1994, Romania si-a asumat obligatii si in domeniul proprietatii intelectuale, iar dupa aderare, directivele Consiliului Comnunitatilor Europene vor avea efect direct in legislatia romana.

TITLUL II

PROPRIETATEA INTELECTUALA

I. DREPTUL DE AUTOR

Introducere

Notiune

Sensuri. Utilizand formula "drept de autor" teoreticienii au avut in vedere atat sensul de institutie juridica cat si pe acela de drept subiectiv de autor. in sens de institutie, prin drept de autor se are in vedere ansamblul normelor care reglementeaza relatiile sociale ce tin de crearea si valorificarea operelor literare, stiintifice sau artistice

Locul dreptului de autor. in dreptul roman locul dreptului de autor a fost o buna perioada de timp dezbatut, datorita in primul rand sistemului social existent. Astfel, nerecunoscandu-se dreptului de proprietate intelectuala existenta de sine statatoare ca subramura a dreptului, opinie separata facand Yolanda Eminescu , dreptul de autor, ca institutie, a fost considerat apartinand fie dreptului muncii, fie celui civil. Ulterior, in anii '80 sub egida Academiei R.S.R., Y. Eminescu a publicat "Tratat de proprietate industriala" (3 vol.), vazandu-si astfel eforturile incununate de succes.

in acest moment formula "drept de autor" este utilizata in stransa legatura cu acel sector al proprietatii intelectuale ce reglementeaza creatia si folosinta unor bunuri culturale precum cartile, operele de arta, cantecele, filmele si chiar programele de calculator.

O modalitate diferita de protectie a drepturilor ce decurg din creatia intelectuala este copyright-ul, existent in sistemul common law. Diferenta pleaca de la modul de a privi relatia opera-autor: dreptul de autor este conceput ca un drept natural al autorului, pe cand modelul copyright este relativ indiferent fata de acesta, prezentandu-se mai mult ca un "drept economic".

Comunicare si relatii publice-anul II; deontologie