Curs Ticketing

Activitate relativ nouă în România, ticketingul sau emiterea biletelor de avion este importantă şi pentru noutatea pe care o prezintă în peisajul tipurilor de întreprinderi dar şi pentru informaţiile practice necesare omului de afaceri care trebuie să se deplaseze din ce în ce mai mult.

Teoria ne spune că într-o economie concurenţială intervenţia statului trebuie să fie limitată. Tot ea afirmă "să gândim global şi să acţionăm local". Ticketingul este un exemplu concludent de aplicare a acestora: un colos global, mondial organizat şi supravegheat de state şi mii de întreprinderi mici care se zbat să supravieţuiescă căderii valorii comisioanelor, vânzând biletele pentru transportul aerian internaţional.

Imediat după al doilea război mondial erau mari capacităţi de producţie aviatică care rămăseseră fără obiect de activtate şi mari mase de foşti soldaţi disponibili. Pentru rezolvarea acestor probleme nu a intervenit statul ci însăşi grupul de state folosind accordurile internaţionale. Pentru a realiza un zbor internaţional trebuie să traversezi mai multe spaţii aeriene.

Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni - International Air Transport Association (IATA) - a fost creată în 1919, în urma iniţiativei a şase linii aeriene de a înfiinţa o asociaţie a traficului aerian în scopul dezvoltării colaborării între transportatorii pe calea aerului. Acum, asociaţia are un număr de peste 200 de membrii din întreaga lume, fie membrii activi, fie membrii afiliaţi.

Ideea de la care s-a pornit la înfiinţarea asociaţiei era unificarea "limbilor" vorbite în aviaţia civilă internaţională. Este greu de imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă asociaţia nu lua fiinţă: fiecare companie aeriană ar fi avut reguli de siguranţă diferite, metode de documentare diferite, ar fi folosit poate şi limbi diferite. Cu alte cuvinte ar fi fost foarte greu, aproape imposibil, să se realizeze o colaborare internaţională în ceea ce priveşte zborurile aeriene. Realizarea unei standardizări în domeniu este ceea ce au căutat - şi au reuşit să obţină - cele şase companii aeriene care au pus bazele IATA: limba folosită în comunicare este engleza; toţi piloţii şi controlorii de trafic dau şi primesc instrucţiuni utilizând limba engleză. Acum există o standardizare a documentaţiei, reguli ce guvernează modul de calcul al preţului şi de emitere a biletelor însuşite de către personalul din întreaga lume.

IATA are la îndemână instrumentele necesare pentru a determina companiile aeriene să conlucreze în multe domenii, cum ar fi: siguranţa zborurilor (găsirea de noi soluţii mai presus de resursele unei singure companii); mediul (zgomotul şi emisiunile de gaze nocive); securitatea (protecţia pasagerilor); medicina (factorii fiziologici şi psihologici ce influenţează siguranţa şi confortul zborului şi al pasagerilor); drept (în ceea ce priveşte responsabilităţile şi relaţiile legale ale transportatorilor aerieni faţă de clienţii lor); financiar-contabil (simplificarea contabilizării, ţinându-se seama de taxe, asigurări şi de multitudinea de valute cu care se lucrează). Poluarea fonică este controlată şi monitorizată. IATA are trei mari sedii: cel de la Geneva se ocupă de problemele ce privesc Europa, Africa şi Orientul Mijlociu; cel de la Montreal are în grijă problemele celor două Americi; cel de la Singapore se ocupă de Asia, Australia şi Orientul Îndepărtat. La rândul lor, aceste trei mari arii de trafic sunt împărţite în mai multe sub-arii. Linia de separaţie a datei oferă demarcaţia între prima şi cea de a treia zonă.

Pentru uşurarea comunicării între membrii IATA din întreaga lume - şi nu doar între ei - au fost standardizate foarte multe din operaţiile de rezervare şi decontare. Toate aeroporturile din lume au primit de la IATA un cod de trei litere, care nu sunt întotdeauna primele trei litere din numele localităţii, şi asta pentru că relativ în multe cazuri denumirea unor localităţi ce deţin aeroporturi poate să înceapă cu aceleaşi litere (vezi Madras / Madrid, Freetown / Freiburg, ş.a.). Când un oraş este deservit de mai mult de un aeroport, fiecare din cele din urmă mai primeşte la rândul său un cod de trei litere: de exemplu codul pentru Londra este LON, dar aici există mai multe aeroporturi: London City Airoport - LCY, London Gatwick Airport - LGW, London Heathrow Airport - LHR, London Luton Airport - LTN şi London Stansted Airport - STN. O caăutare dupa LON va afişa toate zborurile de pe toate aeroporturile din Londra, dat pentru ca aeroproturile sunt specializate pe animite distante sau tipuri de zboruri o căutare dupa aeroport este necesara imediat ce ai o imagine de ansamblu. Toate aceste coduri se găsesc în ABC Airways Guide, un ghid editat de IATA în care apar şi orare de zbor. Un alt manual editat de IATA este APT - Air Products Tarrifs care cuprinde tarifele ce se practică în aviaţia civilă internaţională şi modul lor de calcul. Cele două sunt doar câteva din manualele editate de IATA care au menirea de a duce la bun sfârşit ceea ce au început cele şase companii aeriene care au pus bazale organizaţiei: uşurarea comunicării. Ele sunt completate de o serie de alte reglementări şi regulamente a căror prezentare ar lua foarte mult timp şi se îndepărtează de problema tratată în lucrarea de faţă. Cu toate acestea, ele trebuie să fie la îndemâna oricărei agenţii touroperatoare, deoarece acesta este unul din domeniile cele mai profitabile şi mai căutate de către clienţii din lumea întreagă. Aceste publicaţii sunt foate voluminoase tipărite, aşa că acum se foloseşte variante elctronică.

România a reânceput să plătescă taxa la IATA relativ târziu. După 1990 s-a pus problema ca agenţiile de turism să înceapă şi ele să emită bilete de avion. Până atunci numai reprezentanţele companiilor puteau face acest lucru. dar clienţii nu aveau în faţă o ofertă generală a zborurilor. Sistemul de comunicaţie IATA permite accesul la toată baza de date, respectiv la toate companiile. Un agent de ticketing poate astfel să ştie cu precizie dacă sunt locuri libere pe ruta Atena - Nicosia, pe orice cursă sau dacă sunt pasageri pe lista de aşteptare şi să aleagă de cumun accord cu clientul cea mai bună variantă şi cel mai bun preţ din toate ofertele făcute de comaniile aeriene. Pentru a permite însă accesul la acest sistem IATA cere măsuri de siguranţă: întâi existenţa uni personal calificat, care să fi promovat testele şi examele conform stadardelor IATA.; apoi condiţii de siguranţă pentru păstrarea biletelor "crude" netipărite pentru a nu cădea în mâinile teroriştilor; existenţa aparaturii speciale pentru emiterea biletelor şi gestionarea lor. După ce IATA a verificat îndeplinirea acestor condiţii se eliberează o licenţă care permite operarea ca agent IATA. Costurile, respectiv capitalul sunck sunt ridicate putând ajunge la 10-15 mii USD plus scrisori de garanţie corespunzătoare.

Dăm mai jos explicitarea unora din termenii folosiţi în ticheting şi prin aceasta vom prezenta şi acest tip de structură locală care este agenţia de tickting. Paralel vom vedea şi structura globală, controlată de state care girează de la navigaţia avioanelor, la evidenţa pasagerilor până la decontarea automată a serviciilor la nivel global.

Termenii sunt în engleză, limba fraco a asociaţiei:

- adult = peste 12 ani; children = copil = sub 12 ani = 50 % reducere; infant = sub 2 aniversări = 10 % din preţ. Atenţie: orele sunt întotdeauna locale astfel încât, din cauza diferenţei de fus orar un infant poate deveni copil în timpul zborului.

-taxe de aeroport = nu se comisionează către agenţiile de tiketing, de aici poate şi tendinţa lor de creştere pentru a “salva” veniturile pentru tandemzl aeroport companie aeriană = ca 2- 85 USD

curs ticketing