Concepte Fundamentale în Comunicare

Cadrul General al IASConcepte fundamentale din stiintele comunicarii si studiile culturale

Teoria agendei – descrie modurile în care mass-media structureaza, constient sau nu, dezbaterile si constiinta publicului. Orice grup de lucru are de obicei o agenda: o lista de subiecte de discutat. Tot ce nu se afla pe agenda ramâne nediscutat. Teoria agendei se refera la modalitatile prin care mass-media, mai ales prin stiri, reportaje si materiale documentare, au puterea de a focaliza atentia publicului asupra unui set limitat de subiecte limitate, ignorând în acelasi timp celelalte subiecte.

În primul rând, teoria agendei se refera la întrebarea “care sunt subiectele prezentate de mass-media audientei?” si abia în al doilea rând la “cum sunt prezentate informatiile despre aceste subiecte?”. Acest fapt se leaga de dinamica acoperirii realitatii prin mass-media. De exemplu, ca spectru de puncte de vedere, simboluri, întrebari s.a.m.d. sunt selectate pentru a construi o stire anume sau un program documentar si cum sunt ele ierarhizate sau în ce masura li se acorda legitimitate si prioritate.

Consecintele acestui proces rezida în modul în care agenda este internalizata de audienta, aceasta legându-se de problema generala a rolului mass-media în definirea realitatii sociale, precum si a rolului lor ca agentii de putere ideologica.

Articulare. În studiile culturale, articularea nu are sensul prim, acela de “rostire clara, deslusita”. Termenul este folosit în sensul pe care-l recunoastem într-un “tren cu vagoane automotor”, unde articularea denota legarea a doua lucruri. În studiile culturale, ceea ce ar putea fi articulat nu sunt doua componente ale unui camion, ci unele forte sociale importante (în special modurile de productie), într-o configuratie sau formatie anume, la un moment anume (numite si conjuctura) pentru a produce determinanti structurali ai oricarei practici, text sau eveniment.

La fel cum un tren cu vagoane automotor are un motor principal si o locomotiva, unde motorul, desi mai mic si mai usor, determina miscarea locomotivei – el furnizând o forta motrica locomotorie - , tot astfel, articularea descrie nu doar o simpla combinatie de forte, ci o relatie ierarhica între ele; fortele nu sunt pur si simplu unite sau imbinate, ci sunt structurate din perspectiva dominantei. Termenul vine din analizele marxiste, unde se refera la articularea diferitelor metode de productie – cel capitalist, cel feudal si chiar cel tribal - , dar unul dintre aceste moduri de productie este structurat ca dominant, le “supradetermina” pe celelalte, obligându-le sa se adapteze la nevoile proprii, sau le integreaza la mecanismele lui de reproducere. Astfel, monarhia feudala a supravietuit în capitalism, dar adaptata scopurilor acestuia; sau, într-o industrie cum este editarea de carte, persista relatiile feudale între autor si editor în întocmirea modului de tiparire de carte capitalist; sau o institutie sociala ca familia permite modurilor de productie tribale sa fie exploatate în economia capitalista. Acestea sunt articularile clasice.

Autor. Concept care, la nivelul simtului comun, explica intelesul, atribuindu-l unei surse creative, individuale. Urmând logica bunului simt, intentia autorului guverneaza si garanteaza o anumita lectura a textului, întelesurile acestuia sunt privite ca o forma de proprietate privata, apartinând autorului, desi textul în sine, sub forma cartii, poate sa apartina cititorului. Sensul este considerat a fi creatia talentului sau experientei individuale, care este transferat în mod linear direct catre creierul cititorului. Activitatea de a citi este redusa la aceea a unui receptor reglat mai mult sau mai putin pentru a primi mesajul gata finisat trimis de catre autor, pe un anume canal de comunicare. Aceasta abordare în termenii simtului comun a conceptului de autor a devenit controversata în critica textuala trecuta, deoarece ar lua drept evident faptul ca textele sunt scrise de un agent uman (sau de agenti umani), folosind acest lucru pentru a stabili teoria profund ideologica a sensului, descrisa mai sus.

B si Directivele Europene - Referential si Baza de Armonizare si Conformitate a Situatiilor Financiare