Comunicare

1. Ce intelegem prin comunicare

Comunicarea reprezinta actiunea de a comunica, transmite, informa, etc.

Comunicarea reprezinta un proces de interactiune intre persoane, grupuri, ca relatie mijlocita prin cuvant, imagine, gest, simbol sau semn.

Prin intermediul comunicarii indivizii isi impartasesc cunostinte, interese, atitudini, sentimente, idei, etc. Daca ne referim la persoane, este evident ca doar ele folosesc cuvantul pentru a comunica, insa comunicarea nu este un atribut exclusiv uman, deoarece constatam cu usurinta ca si alte fiinte comunica, evident prin forme specifice.

Comunicarea consta in transmiterea si schimbul de informatii (mesaje) intre persoane, pentru impartasirea de stari afective, de decizii, de judecati de valoare care au ca scop final obtinerea de efecte la nivelul fiecarui individ, cu alte cuvinte comunicarea inseamna a spune celor din jur cine esti, ce vrei, pentru ce doresti un anume lucru si care sunt mijloacele folosite pentru a-ti atinge scopurile.

A comunica inseamna si a tacea , a astepta reactia, raspunsul celuilalt partener de discutie.

A comunica/comunicare – sute de definitii pentru a caracteriza o actiune, nici una dintre ele unanim acceptatã, zeci de cãrti pentru a argumenta una sau alta din aceste definitii si totusi, subiectul rãmâne în continuare inepuizabil.

Cercetătorii americani Frank E.X. Dance şi Carl E. Larson, în urmă cu aproape douăzeci de ani, au adunat într-o carte cele mai reprezentative definiţii ale comunicării, propuse de diferiţi autori: 126 de formulări. În ciuda numărului mare de definiţii, s-a evidenţiat că, în funcţie de domeniu, termenul este utilizat într-o accepţiune particulară, specializată, deseori în divergenţă cu sensul încetăţenit în alte domenii.

Edward O. Wilson – biolog – „Comunicarea este o actiune a unui organism sau unei celule care altereazã modelele probabile de comportament ale altui organism sau altei celule, într-o manierã adaptativã pentru unul sau mai multi participanti”.

Carl I. Hovland, Irving I. Janis si Harold H. Kelley: „Comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei, verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul).”

Charles Morris: „Punerea in comun, împãrtãsirea, transmiterea unor proprietati unui numãr de lucruri”; „orice mediu care serveste acestui proces de punere în comun e un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul.”

Collin Cherry: „Comunicarea este ceea ce leagã organismele între ele.”

Waren Weaver: Comunicarea reprezintă „totalitatea proceselor prin care o minte poate sã o afecteze pe alta.”

Louis Forsdale: „Comunicarea e procesul prin care un sistem este stabilit, mentinut si modificat prin intermediul unor semnale comune (împãrtãsite) care actioneazã potrivit unor reguli.”

Jose Aranguren: „Comunicarea este o transmitere de informatie la care se asteaptã rãspuns.”

„Comunicarea reprezintă considerarea şi acţiunea de a deplasa un impuls sau particulă de la un punct sursă, pe o anumita distanţă, cu intenţia de a reconstitui la un punct de recepţie, un duplicat/copie şi o înţelegere a ceea ce a emanat de la punctul sursă.”

2.Care este scopul comunicarii

A informa

A convinge

A impresiona

A provoca o reactie sau o actiune

A amuza

A ne face intelesi

A ne exprima puncte de vedere

A obtine o schimbare de comportament sau de atitudine

A fi acceptati

A ne defula

A nu tacea

3.Actorii comunicarii

Emitatorul

Receptorul

Actorul poate fi un individ, o intreprindere, firma sau administratie publica.

Schema originala propusa de Shannon pentru a defini sistemul de comunicare

Shannon propune o schemă liniară în care defineşte o origine şi semnalează un sfârsit, comunicarea se bazează pe lanţul următorilor constituienţi:

- sursa de informaţie care produce un mesaj;

- encoder-ul sau emiţătorul care transformă mesajul în semnale în scopul de a-l face transmisibil;

- canalul care este mijlocul utilizat pentru transportarea semnalelor;

- decoder-ul sau receptorul ce reconstruieşte mesajul pornind de la semnale;

- destinaţia, persoana sau lucrul căruia i se transmite mesajul.

Modelul lui Wiener completeaza modelul lui Shannon introducand termenul de feedback. Acest model se bazeaza pe un proces de comunicare circulara, prin schimbul de informatie. Comunicarea statica, dupa modelul Shannon devine dinamica, dupa modelul lui Wiener.

4. Perturbarea procesului de comunicare

Diferitele distorsiuni care intervin in procesul de comunicare pot fi clasate dupa cum urmeaza:

1. Probleme in exprimare: decalaj intre ceea ce vrem sa exprimam si ceea ce e posibil sa spunem sau ceea ce ajungem sa afirmam.

2. Probleme de codificare: codificarea permite formarea unei perceptii despre realitate. Codificarea este acţiunea prin care emiţătorul transformă mesajul într-o succesiune de simboluri (limbaj, gesturi etc.), mesajul codat. Emiţătorul trebuie să aibă în vedere acea codificare prin care mesajul va ajunge cât mai nealterat la destinatar: simbolurile trebuie să fie accesibile, inteligibile pentru receptor.

3. Probleme de bruiaj- zgomotele pot perturba intelegerea corecta a mesajului.

4. Probleme de receptare-receptarea adecvata a sensului/sensurilor unui mesaj.

5. Probleme de ascultare –lipsa atentiei perturba intelegerea mesajelor emise.

6. Probleme de memorare – atunci cand uitam, comunicarea este perturbata.

5. Functiile comunicarii - funcţii ale comunicării amintite pe scurt şi anterior au fost stabilite, pe măsura evoluţiei opiniilor şi cercetărilor în acest domeniu, începând cu antichitatea. În retorica clasică, comunicarea publică – oratoria – era împărţită după cum urmează:

- judiciară (sau „forensică”);

- deliberativă (sau „legislativă”);

- epideictică („ceremonială”sau „demonstrativă”).

Aristotel a asociat fiecărui „tip” de oratorie un aspect de timp (trecut, prezent, viitor) şi a stabilit funcţiile şi temele potrivite fiecăreia.

- Tip de oratorie - Timp - Funcţie - Teme abordate

- Judiciară

- Deliberativă

- Epideictică - Trecut

- Viitor

- Prezent - acuzare sau apărare

- stabilirea oportunităţii sau inoportunităţii unei acţiuni publice

- elogiere sau blamare - justiţie/injustiţie

- bun/nedemn/

- avantajos/neavantajos

- virtute/viciu

Functii ale limbajului Karl Bühler

Bühler-inventatorul cuvintelor mesaj, emitator, receptor, delimita evolutia limbajelor prin 3 functii:

- expresiva,

- impresiva,

- descriptiva/referentiala.