Comunicare

Realizarea comunicării economice publice implică triada: agenţi economici, vectori de comunicare, public.

În comunicarea economică mass-media apare ca o categorie specială de canal mediatic.

Presa se comportă ca un „multiplicator” (nu lipsit de unele riscuri) al informaţiei transmise de agenţii economici.

Strategiile de comunicare şi campaniile de relaţii publice nu se adresează numai presei, ci şi altor categorii de public a căror influenţă determină acţiunile organizaţiei (angajaţi, acţionari, indivizi sau organizaţii care se află în vecinătatea administraţiei, furnizori de produse şi servicii, clienţi, donatori, sponsori, parteneri, etc.).

Îmbunătăţirea sistemelor de relaţii cu publicul şi de informare, are de obicei la origine ceva mai mult decât o simplă grijă de adaptare (de pildă, asimilarea acquis-ului comunitar sau adaptarea la piaţa concurenţială).

Raţionalizarea procedurilor, eliminarea birocraţiei excesive, regândirea calcului economic în termeni de costuri şi avantaje sunt probleme cruciale, care ţin de schimbări importante ale concepţiei despre administraţie.

În mod clar, administraţiile trebuie să facă faţă unor cereri din ce în ce mai complexe şi precise; cei administraţi (cetăţenii) se aşteaptă să obţină informaţiile la care socotesc că au dreptul.

Ei nu mai acceptă răspunsuri care se ascund după secretul deciziilor administrative şi dau impresia dominaţiei arbitrariului; adaptarea şi modernizarea administraţiilor depind la fel de mult de schimbările comportamentului „administraţilor”, care se consideră acum tot mai mult nişte consumatori, ba chiar nişte clienţi.

Implantarea unor noi sisteme de comunicare sau de tratare a informaţiei produce în cadrul relaţiilor de muncă dintre angajaţii administraţiilor, fenomene compatibile cu cele ce pot fi observate în întreprinderile industriale.

Pe de altă parte, organizaţiile (firmele) sunt complexe comunicaţionale.

Curs : Principiile Comunicarii

Facultatea de Economie -Academia de stiinte economice