Servicii și Utilități Publice

Curs 1

VOCABULARUL SPECIFIC SERVICIILOR ŞI UTILITĂŢILOR PUBLICE

În sens economic, noţiunea de serviciu acoperă un domeniu delimitat de noţiunea de utilitate (valoare de întrebuinţare).

Serviciile = activităţi cu un conţinut specializat, având ca rezultat efecte utile imateriale şi intangibile, destinate satisfacerii unei nevoi sociale.

Importanţa serviciilor în economie şi ascensiunea lor spectaculoasă este evidenţiată de ponderea populaţiei ocupate în servicii în economiile ţărilor dezvoltate: 50-80%.

Va exista întotdeauna o relaţie între STAT şi serviciile publice.

A câştigat tot mai mult teren ideea constituirii serviciilor într-un sector distinct al economiei, serviciile constituind obiect de studiu relativ recent, din a doua jumătate a secolului XX.

Exprimarea unitară a tuturor serviciilor, caracterizate prin: eterogenitate şi complexitate,

şi-a găsit reflectarea în acceptarea teoriei clasificării sectoriale a ramurilor, având drept punct de pornire stabilirea sferei de cuprindere a serviciilor.

Economia se împarte în trei sectoare cu comportament economic diferit (conform teoriei lui Fourastie):

- primar (grupează în principal activităţile legate direct de transformarea mediul natural: agricultura, pescuitul, activităţile forestiere şi după unele accepţiuni, industria extractivă);

- secundar (cuprinde activităţile industriale prelucrătoare);

- terţiar (include tot ceea ce nu apare în sectoarele primar şi secundar: transporturile, telecomunicaţiile, comerţul, turismul, finanţele, învăţământul, administraţia de stat, cultura, ocrotirea sănătăţii, gospodăria comunală, băncile, asigurările etc.), fiind format, în principal, din servicii - administraţie, bănci, comerţ, asigurări etc.

Expansiunea, diversificarea şi ritmurile diferenţiate de evoluţie ale serviciilor au făcut ca, în ultima vreme, să se utilizeze tot mai frecvent noţiunea de cuaternar pentru a desemna zona modernă a activităţilor economice din sectorul terţiar: cercetare; învăţământ, educaţie; informatică; sănătate; cultură; ocuparea timpului liber etc.

Cuaternarul este denumit în literatura de specialitate ca fiind sectorul grijii faţă de om, fiind un simbol al erei post-industriale.

Dezvoltarea serviciilor a generat o industrie a serviciilor, structurată pe criteriile ocupaţii şi organizaţii prestatoare de servicii.

Exemple: agrementul (distracţii, sport); arbitrajul; procesarea de date; reparaţiile; sănătatea; securitatea; spălătoriile şi curăţătoriile; traducerile; transportul.

Utilităţile definesc acea categorie de servicii care au adesea o componentă materială evidentă şi care, prin natura lor, presupun o infrastructură specifică.

Cele mai importante utilităţi sunt: energia electrică, energia termică, gazul natural, administrarea deşeurilor menajere / urbane, alimentarea cu apă, canalizarea, telecomunicaţiile.

Diversele bunuri din economie aparţin mai multor categorii, care se structurează în funcţie de criteriile exclusivitate şi rivalitate.

-Exclusivitatea este situaţia când o persoană poate fi împiedicată să folosească un bun, acest drept aparţinând altcuiva (persoane / grup);

-Rivalitatea este situaţia când o persoană utilizează un bun, iar acest fapt determină diminuarea posibilităţii de folosire a bunului de către altcineva.

DIVIZIUNEA CLASICĂ A BUNURILOR ÎN ECONOMIE

Excluderea de la consum

EXCLUSIVITATE

DA NU

Competiţia în consum

RIVALITATE

Bunuri private:

alimente, îmbrăcăminte,

mobilier etc.

Bunuri de club:

şcoli private,

cinematografe, cluburi

Bunuri comune:

mediul natural,

peştele oceanic

Bunuri publice:

securitatea naţională,

armată, poliţie

Bunurile publice pure sunt alocate în afara relaţiilor de piaţă, datorită următoarelor două caracteristici fundamentale pe care le deţin: non-exclusivitate şi non-rivalitate.

A) Non-exclusivitate: imposibilitatea ori dificultatea de a exclude indivizii de la folosirea bunurilor publice pure.

Nimeni nu poate fi exclus de la beneficiile pe care le oferă domeniul public!

De exemplu: iluminatul străzilor, apărarea ţării în cazul unor conflicte armate, vizitarea parcurilor publice, mersul pe stradă (fie în calitate de pieton fie în calitate de automobilist).

B) Non-rivalitate: lipsa de rivalitate dintre utilizatori în ceea ce priveşte consumul bunurilor publice pure.

Dacă la mulţimea care se bucură de utilizarea bunurilor publice se va mai ataşa un individ sau un grup, acest fapt nu va costa nimic în plus, costul marginal al consumului adiţional de astfel de bunuri fiind egal cu zero.

De exemplu, dacă la mulţimea existentă se mai adaugă un individ sau un grup care să se bucure de apărare, de iluminatul public, de protecţia poliţiei, de apa râurilor etc., folosirea suplimentară a acestor bunuri nu urcă costurile / nu costă nimic în plus.

Neexistând nici proprietate privată asupra acestor bunuri şi nici costuri suplimentare pentru utilizarea lor, nu există nici rivalitate între utilizatorii sau beneficiarii acestor bunuri.