CAPITOLUL I
COMERŢUL - ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ
1.1. Comerţul în economie: necesitate şi sferă de cuprindere.
Apariţia comerţului ca activitate economică
Comerţul - una dintre cele mai vechi ocupaţii ale societăţii umane;
Are ca obiect - schimbul de mărfuri de la producători şi alţi furnizori, la consumatori/utilizatori împreună cu transferarea titlului de proprietate asupra lor oferind totodată, şi o gamă de servicii conexe actelor de vânzare - cumpărare.
-Operaţii de bază precum prospectarea pieţei, negocierea, cumpărarea, transportul, sortarea, preambalarea, depozitarea, formarea asortimentului comercial, vânzarea mărfurilor în acelaşi stadiu fizic de prelucrare sau cu mici ajustări;
-Operaţii secundare, de furnizare a unor informaţii, a unor servicii înaintea,
în timpul şi după actul vânzării.
-Comerţul înlesneşte corelarea, în timp şi spaţiu, a ofertei de mărfuri pe de o parte, cu cererea consumatorilor/utilizatorilor.
-În reproducţia economică, comerţul îşi dovedeşte o existenţă obiectiv necesară, constituind de fapt, un moment al acesteia. El se situează între producţie şi repartiţie, pe de o parte şi consum, pe de altă parte.
- Comerţul este o categorie economică ce are la bază producţia de mărfuri. El a apărut odată cu cea de a treia mare diviziune socială a muncii, moment în care s-a produs separarea funcţiilor circulaţiei mărfurilor de funcţiile producţiei propriu-zise. Totodată au aparut negustorii - o pătură socială ce se ocupă exclusiv cu circulaţia mărfurilor.
- Baza generală a schimbului de mărfuri o constituie:
1) existenţa proprietăţii, a autonomiei şi independenţei producătorilor cât şi
2) existenţa diviziunii sociale a muncii.
Trebuie observat că dacă un act de comerţ implică schimbul de bunuri şi/sau servicii, nu orice schimb de bunuri constituie automat un act de comerţ. Când nu se urmăreşte obţinerea de profit, schimburile de bunuri nu reprezintă acte de comerţ.
-Tipuri de acte de comerţ : naturale, formale şi cele potrivit teoriei accesoriei
(A) Cele naturale se referă la acele activităţi, care reprezintă operaţii de comerţ propriu-zise definind profesiunea de comerciant. Aici pot fi delimitate şase tipuri de acte comerciale şi anume:
1) cumpărări de mărfuri în scopul revânzării sau închirierii lor;
2) activităţile de intermediere dintre participanţii la tranzacţiile comerciale, cum ar fi curtierii, brokerii etc. care intervin între cumpărător şi vânzător pentru a înlesni realizarea tranzacţiilor impuse de schimbul de mărfuri.
3) transformarea unor materii prime în bunuri de consum / utilizare de către o firmă care urmăreşte obţinerea unui profit din activitatea respectivă.
4) activităţile de transport prin care mărfurile sunt transferate de la furnizori la locurile de vânzare,
5) operaţiile bancare - băncile vând servicii de creditare, percep dobânzi şi comisioane din care obţin profit;
6) alte activităţi cum sunt cele efectuate de agenţiile de schimb valutar, birourile de consultanţă în afaceri, activităţile teatrelor, cinematografele, agenţiile de turism etc.
(B) Actele de comerţ formale, sunt relativ puţine şi pot fi operaţiuni realizate sub acoperirea sau prin intermediul scrisorilor de schimb.
(C) Acte de comerţ în virtutea teoriei accesoriei, cuprinde toate operaţiunile ce se referă la acte pur civile prin natura lor, devin comerciale, dacă sunt făcute de către un comerciant cu ocazia realizării unei anumite laturi a activităţii sale comerciale.
În optica de mai sus putem sesiza comerţul propriu-zis, comerţul bancar, comerţul cu servicii de transport, comerţul de asigurărilor ş.a.
- Schimbul de bunuri materiale este mai vechi decât comerţul, el manifestându-se la început ca un schimb întâmplător de produse ("troc") bazat, în principal, pe diviziunea muncii şi condiţiile specifice de muncă şi viaţă ale membrilor comunităţilor umane respective.
- Schimbul de mărfuri a evoluat trecând printr-o serie de forme intermediare şi anume: schimbul direct şi întâmplător de produse cunoscut sub numele de „troc" când pentru
a-şi satisface anumite necesităţi de consum, unii oamenii cedau altora o parte din bunurile ce le prisoseau şi primeau, în schimb, bunurile dorite ce prisoseau celorlalţi. Era necesar însă ca trebuinţele unora să se întâlnească cu ale altora referitor la produsele ce le prisoseau iar produsele să fie divizibile.
- Mai târziu schimbul a căpătat o anumită periodicitate sub diverse forme ( târguri, bâlciuri etc.).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
