Economia comerțului intern și internațional

De-a lungul timpului comerţul s-a dezvoltat în limita a trei mari poli comerciali, aşa cum i-a definit Kenichi Ohmac. Europa, America de Nord şi Centrală şi Asia de Sud Est.

Tările din aceste zone (America; Canada, Mexic, Japonia, Australia, Coreea de Sud, Taiwan şi Singapore) au dominat în diferite veacuri zona, generând o formă de schimb triunghiular (triada) în cadrul căreia s-au dezvoltat interese, alianţe, forme de cooperare şi parteneriate multinaţionale, un fel aparte de concurenţă toate sub atenta observaţie şi dominaţia americană, europeană, japoneză.

Restructurările politice influenţează sfera economică şi odată cu ea şi mediul comercial determinandu-i angajarea în redefinirea propriei poziţii în circuitul economic.

După WWII, lansarea planului Marshall, iniţierea politicii containment (de abandon) faţă de statele rămase în jurisdicţie sovietică au generat reorientări geografice structurale de referinţă în comerţul mondial, bazate pe relaţii politice şi opoziţie ideologică între Est şi Vest.

În prezent, structura comerţului internaţional are o structură aparte, generată de modificările în dinamica industrială a ţărilor dezvoltate sau emergente, de criza care încă este ignorată de mulţi specialişti şi oameni de afaceri, de modificările de natură politică din statele foste comuniste.

Balanţa de plăţi curente cuprinde:

a) balanţa comerţului exterior sau balanţa comercială (schimburile de mărfuri)

b) serviciile (transporturi, asigurări, brevete, redevenţe, servicii bancare) şi invizibilele.

Diferenţa dintre exporturile şi importurile de mărfuri formează soldul comercial.

El arată un excedent în cazul în care exporturile sunt mai mari decât importurile şi deficit când situaţia este inversă, importuri sunt mai mari decât exporturile.

Soldul tranzacţiilor curente se calculează ca diferenţă între exporturile şi importurile de mărfuri pe de o parte şi cele cuprinzând transferurile şi serviciile pe de altă parte.

Alte solduri ce caracterizează activitatea comercială internaţională sunt: balanţa de bază – cuprinde operaţiile curente plus fluxul de capital pe termen lung şi balanţa globală – aferentă soldurilor non monetare aferente mărfurilor şi tranzacţiilor pe termen scurt şi lung.

Balanţa globală cuprinde şi banii fierbinţi care formează acele profituri ce sunt investite pe termen scurt din dorinţa de a obţine profituri cât mai mari.

Comerţul internaţional de mărfuri antrenează şi fluxuri de servicii şi schimburi de servicii.

Balanţa de plăţi evidenţiază două tipuri mari de servicii:

tradiţionale – nebazate pe relaţii de producţie (transporturi, asigurări, cooperare tehnică, activitate pe bază de comandă, servicii de gestiune, călătorii, brevete, redevenţe) –

bazate pe relaţii de producţie - care remunerează munca şi capitalul (salarii, dobânzi, dividende)