Contractul comercial internațional

Vanzarea internationala de marfuri

- Conventia ONU asupra contractului international de marfuri – Conventia de la Viena – 11aprilie 1980, Romania a ratificat prin Lg 24/1991

- Conventia a fost adoptata ca act final al unei Conferinte organizate sub egida ONU(CV)

- E cea mai importanta si mai larga reglementare internationala a vanzarii

- E una din cele mai importante conventii internationale prin obiect si apli???

- E rodul mai multor ani(~2decenii) de dezbateri

- Ceea ce o particularizeaza este faptul ca ea exprima o imbinare intre cele 2 mari sisteme de drept ale lumii: romanist(si contractul roman face parte) si cel anglo-saxon

- Are 4 parti:

1. priveste domeniul de aplicare si dispozitiile generale

2. priveste formarea contractului de vanzare

3. continutul contractului(vanzarea marfurilor)

4. dispozitiuni finale

- cele 2 parti centrale sunt importante

- partea privind formarea contractului e adoptata sub influenta sistemului de drept romanist; Romania a avut un rol f important in elaborarea acestei parti a CV; delegatia romana a fost condusa de prof. Tudor Popescu(fondatorul disciplinei noastre in ‚50); aceasta parte este f aproape de dreptul roman.

- Partea privind continutul contractului e mai mult sub influenta sistemului anglo-saxon

- Aceasta imbinare intre cele 2 sisteme este cheia succesului CV

Prevederile CV sunt supletive – partile pot deroga fie in totalitate, fie in parte, in mod explicit sau implicit(prevede in contract o alta reglementare decat cea pe care CV o prevede).

Domeniul de aplicare

- e reglementat sub 3 aspecte:

1. temporal

2. personal

3. material

1. CV a intrat in vigoare la nivel international la 1 ian 1988, in prezent sunt peste 35 de state parte la CV, Romania a ratificat in 1991 prin Lg 24/1991, nu am facut rezerve la CV.

2. Din punct de vedere personal, CV se poate aplica ori de cate ori se intruneste unul din urmatoarele 2 cazuri(alternative, nu cumulative):

- CV se plaica cand partile contractante isi au sediile in state contractante diferite(ambele parti au sediul in state care au aderat la CV)

- Normele de drept international privat conduc la aplicarea legii unui stat care e parte la CV( ipoteza in care fie numai una din parti are sediul intr-un stat parte la CV, fie niciuna); Anglia nu e parte

Daca partile nu au prevazut aplicarea dreptului roman ca lex causae, CV se va aplica pt ca prin vointa partilor se trimit la sistemul de drept roman. Asadar se va aplica CV, desi cealalta parte nu apartine unui stat parte la conventie.

In cazul contractului, norma conflictuala poate fi exprimata prin vointa partilor(lex voluntatis), in caz contrar contractul se va localiza dupa criterii obiective de catre instanta de judecata, in sfera sistemului de drept cu care are legaturile cele mai stranse. Asadar fie ca partile au ales dreptul roman prin vointa lor, fie ca instanta a facut o localizare obiectiva, in ambele situatii se va aplica CV.

3. Din punctul de vedere al obiectului CV, ea se aplica vanzatorului interesat de marfuri. In mod paradoxal CV nu defineste nici notiunea de „vanzator”, nici notiunea de „marfa”, dar neindoielnic, din intregul ansamblul prevederiloor ei rezulta acestea. CV reglementeaza cateva situatii punctuale cand, pe de o parte, ea se aplica, si cand, pe de alta parte ea nu se aplica. In partea in care se aplica art. 3: „sunt supuse prevederilor CV contractul de furnizare de marfuri care urmeaza a fi fabricate sau produse”. Prin aceste prevederi CV subliniaza ideea ca ea se aplica pt vanzari de bunuri viitoare care urmeaza a fi fabricate sau produse. E importanta prevederea CV. Mult mai multe sunt situatiile in care CV nu se aplica.

Situatiile in care nu se aplica sunt urmatoarele:

- Pt vanzarea-cumpararea de bunuri destinate folosintei persoanei, familiei si casnice

- Vanzari prin licitatie(licitatiile sunt supuse unei proceduri speciale, uneori stabilite imperativ de legile nationale)

- Vanzari de sub sechestru sau alte vanzari facute de autoritatile judiciare

- Vanzari de valori mobiliare, de efecte de comert si de monede(adica vanzari de titluri de valoare – actiuni, obligatiuni, cambie, bilet la ordin – si nu se aplica pt schinbul valutar)

- Vanzari de nave si aeronave(desi bunurile mobile au un regim cvasi-mobiliar)

- Vanzari de electricitate si gaze naturale(vanzarea de bunuri care se transforma continuu)

- Nu se aplica privind anumite aspecte, institutii ale contractului de vanzare

a) Privind valabilitatea contractului(viciile de consimtamant, conditiile de valabilitate)

b) Privind efectele pe care contractul le produce asupra transferului proprietatii(pt ca statele nu s-au inteles)

c) Insa, transferul riscurilor este reglementat de CV

Interpretarea, forma si proba contractului

CV reglemeteaza cateva reguli de reglementare a prevederilor sale, dar sunt totodata si reguli de interpretare a contractului propriu-zis:

1) Art. 7 paragraful 1:”La interpretarea CV se va tine seama de caracterul sau international si de necesitatea de a promova respectul bunei-credinte in CI.” Sunt 2 principii concentrate intr-un singur text: contractul trebuie interpretat avand in vedere caracterul international si cu buna-credinta.

Art. 7 alin. 2:”Materiile carmuite de CV care nu sunt rezolvate in mod expres de aceasta vor fi reglementate potrivit cu principiile generale din care CV se inspira sau in lipsa unor asemenea principii, in conformitate cu legea aplicabila in temeiul normelor de drept international privat.” Prin notiunea de „principii din care CV se inspira” trebuie inteles ceea ce se numeste fondul comun al reglementarilor vanzarii internationale de marfuri si acest fond comun se regaseste f bine in principiile contractului international comercial.(principiul UNIDROIT)

2) Art. 2 paragraful 1:”Manifestarile de vointa ale partilor trebuie interpretate dupa intentia acestora, cand cealalta parte cunostea sau nu putea sa ignore aceasta intentie - principiul de influenta romanista se acorda importantei vointei interne, nu celei declarate.

Art. 8 paragraful 2 – influneta anglo-saxona :”In cazul in care intentia unei parti contractante nu poate fi stabilita, indicatiile si celelalte manifestari de vointa ale acestora trebuie interpretate potrivit cu semnificatia pe care le-ar fi acordat-o o persoana rezonabila, cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie” – teorie a omului rezonabil, figura abstracta.

3) Art. 9 :”Partile sunt legate prin uzantele la care au consimtit si de obisnuintele care s-au stabilit intre ele”

Art. 9 alin 2 :”in afara de conventie contara, partile sunt considerate ca s-au referit in mod tacit in contract la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuit sa o cunoasca si care in CI e larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contractele de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere.”

Textul reglementeaza, asadar, ideea conform careia contractul se interpreteaza conform uzantei la care partile au trimis, dar prevede ca si celelalte uzante sunt obligatorii in cazul in care partile le-au cunoscut sau ar fi trebuit sa le cunoasca si sunt larg cunoscute in ramura.

Forma contractului

Art. 11 prevede :”Contractul nu trebuie sa fie incheiat, nici constatat in scris si nu e supus nici unei alte conditii de forma” – principiul consensualismului. In art. 29, acelasi principiu este extins si in ce priveste modificarea sau rezilierea contractului (acestea pot fi facute fara vreo conditie de forma).

Proba

Art. 11 consacra principiul libertatii probelor :” Contractul poate fi probat prin orice mijloc, inclusiv prin martori”. Acest principiu e o consecinta fireasca a principiului consensualismului in materia formei.

Formarea contractului

Nu se foloseste termenul de incheiere a contractului – fiind ultima parte a formarii contractului, formarea insemnand intregul mecanism de corelare a celor 2 parti ale consimtamantului: oferta si acceptarea.

Oferta de a contracta

Def: Art. 14 defineste oferta ca fiind propunerea de incheiere a unui contract care pt a fi valabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele 3 conditii:

a) Oferta sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate(diferita de civil, ofera = numai propunerea adresata uneia sau mai multor persoane determinate, nu si oferta publica (invitatie la oferta, propunere de oferta)

b) Oferta trebuie sa fie „suficient de precisa” - e suficient de precisa o propunere in cazul in care defineste marfuri si, expres sau implicit, stabileste cantitatea sau pretul sau da indicatii care permit ca acestea sa fie determinate.

Din acest text rezulta ca urmatoarele elemente sunt esentiale pt a defini caracterul precis al ofertei:

- Sa se denumeasca marfurile si cantitatea lor

- In ce priveste pretul, acesta sa fie determinat si determinabil

In ce priveste determinabilitatea pretului insa este o reglementare speciala in partea a 3-a a CV referitoare la continutul contractului.