Obiective Disciplina “Bazele Comertului” abordeazã
fenomenele si procesele economice sub aspectul
esentei si formelor de manifestare, conexiunilor cu
celelalte procese din economie, metodologiei de
cuantificare a mãrimii si dinamicii acestora, precum si
al eficientei.
Disciplina are un rol esential în a pune bazele
pregãtirii în domeniu a viitorilor specialisti în comert,
în general, în marketing, în particular, întregind
cunostintele teoretice si practice cãpãtate în primii doi
ani de studiu.
I. ROLUL SI LOCUL COMERTULUI ÎN CADRUL
ECONOMIEI NATIONALE
Comertul –
concept,
continut,
functii si
forme
Notiunea de comert are un continut complex, determinând
o functie economică ce constă în a cumpăra materii
prime sau produse pentru a le revinde.
Sub aspect juridic, comertul reprezintă transferul titlului
de proprietate, respectiv înstrăinarea rezultatelor
propriei activităti, pentru a primi, în schimb, alte
bunuri (bani) sau servicii.
Actele de
comert
Notiunea de comert trebuie privită sub o dublă
acceptiune:
• categorie economică, concept folosit de teorie;
• ramură a economiei nationale.
Continutul activitătii de comert este complex. Astfel,
alături de activitatea de intermediere, comertul
cuprinde si alte activităti, precum cercetarea pietei,
informarea populatiei, educarea consumatorilor, publicitatea,
promovarea, crearea cadrului ambiental
necesar actului de vânzare-cumpărare etc.
Întelegerea importantei activitătii desfăsurate de comert
este legată de functiie acestuia, functii destinate
să asigure un flux normal al productiei spre consum. În
acest sens, principalele functii ale comertului sunt:
a) cumpărarea mărfurilor de la producător sau de la
colector în vederea revânzării către intermediari sau
utilizatorii finali;
b) stocarea mărfurilor, functie datorată locului de
intermediar pe care comertul îl ocupă între productie si
consum;
c) fractionarea cantitătilor mari de mărfuri livrate de
către productie, asortarea loturilor respective, formarea
sortimentelor comerciale si asigurarea unor partizi
mici, care urmează să fie puse la dispozitia consumatorilor;
d) transferul mărfurilor către zonele si punctele cele
mai îndepărtate si izolate, pentru a fi vândute
consumatorilor;
e) crearea conditiilor de realizare efectivă a actului de
vânzarecumpărare;
f) informarea atentă a consumatorilor potentiali si a
intermediarilor si, în acest context, promovarea
produselor si serviciilor prin tehnici si metode diverse;
g) cercetarea cerintelor consumatorilor si a sugestiilor
acestora.
În concluzie, este vorba de functii importante ale
comertului, de natură economică si socială.
Principalele forme ale comertului sunt:
– comertul interior – ce face obiectul cursului nostru;
– comertul exterior.
Corespunzător formelor de circulatie a mărfurilor, se
disting două forme de comert:
• Comertul cu ridicata (de gros sau en gros);
• Comertul cu amănuntul (de detail sau en detail).
Actul de comert = o activitate efectuată în procesul
realizării unei profesiuni comerciale. Asadar, actul de
comert este o activitate specializată în intermedierea
schimbului, desfăsurată de persoane juridice sau fizice.
Asemenea acte de comert prezintă o serie de
caracteristici referitoare la:
• scopul relatiilor comerciale este profitul;
• existenta unei baze tehnico-materiale adecvate;
• o problematică comună a pietei (ofertă, cerere,
negocieri, logistică etc.);
• probleme comune de gestiune a resurselor (pregătirea
personalului, evidentă contabilă etc.).
Comerciantul
Actele comerciale se diferentiază în functie de
destinatia pe care bunurile o au în activitatea
economică si după modul lor de însusire a în procesul
de repartitie din economie.
În functie de bunurile care fac obiectul actului de
comert, se poate vorbi despre:
• acte de comert cu bunuri intermediare, industriale si
de echipament;
• acte de comert cu produse agricole;
• acte de comert cu bunuri de larg consum (industriale
si agricole).
Există însă si acte de comert cu servicii – de productie
si consum – respectiv:
• acte de comert cu servicii turistice;
• acte de comert cu servicii bancare si de asigurări;
• acte de comert cu titluri financiare.
Actele de comert sunt efectuate de comercianti, având
acest statut orice persoană juridică sau fizică a cărei
profesie este comertul.
Pentru a fi comerciant, persoana în cauză trebuie să
îndeplinească în totalitate si în aceleasi timp
următoarele conditii:
• să facă acte de comert;
• să realizeze asemenea acte în mod obisnuit, acest
lucru presupunând repetabilitatea operatiilor
respective;
• să transforme realizarea actelor respective în profesia
de bază sau accesorii;
• să actioneze în nume personal.
Există o serie de restrictii privind desfăsurarea
activitătii de comert, ele referindu-se la:
a) persoana comerciantului (persoane incapabile,
persoane incompatibile);
b) modul de organizare a diferitelor tipuri de comert
(activităti interzise în mod expres întreprinzătorilor,
fiind monopol de stat, sectoare de comert reglementate
în cadrul cărora activitatea comercială poate fi
desfăsurată sub restrictia respectării unor conditii
speciale, acte de comert care presupun o autorizatie
specială etc.).
Orice comerciant are o serie de obligatii si prerogative.
Obligatiile comerciantului se referă la:
• respectarea sistemului de relatii specifice fiecărei
ramuri si a modului de desfăsurare a activitătii
comerciale, ce tin de conducerea unor evidente
contabile si de conservarea unor documente sau de
deschiderea unui cont bancar etc.;
• obligatii fiscale – plata impozitelor si taxelor legale;
• obligatii ce revin comerciantului în calitatea sa de
patron (cunoasterea legislatiei în domeniul comercial
si al muncii, a regulilor de igienă si securitate socială).
Prerogativele comerciantului (avantaje, privilegii) se
referă la o serie de drepturi, precum acela de a fi
membru al Camerei de Comert, posibilitatea de a
beneficia de o serie de măsuri speciale cu privire la
activitatea desfăsurată etc.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.