Zaharuri

Introducere

Zaharidele sunt compuşi naturali. Numele lor de hidraţi de carbon provine de la raportul hidrogen/oxigen egal cu cel din apă.

Formula generală Cn(H2O)n a acestor compuşi naturali în care H:O respectă raportul H:O din apă a dus la denumirea de hidraţi de carbon. Dar şi alte substanţe prezintă acelaşi raport şi nu pot fi încadrate în acest capitol, deci termenul s-a dovedit impropriu.

Denumirea de zaharide provine de la zaharoză (reprezentant al clasei) substanţă dulce, iar glucide de la glikis = dulce, provenit de la glucoză. Se păstrează însă denumirea de hidraţi de carbon şi zaharuri înţelegând denumirea de polihidroxialdehide şi polihidroxicetone iar biochimia foloseşte termenul de glucide după rolul important al glucozei în procesele biochimice.

In natură zaharurile se găsesc libere sau combinate cu alte zaharuri sau nezaharuri. In plante ele formează până la 50-80% din S.U., având rol de substanţe de rezervă (amidon) sau substanţe de susţinere (celuloza). In corpul animal zaharurile reprezintă 2-5% din S.U., dar au rol deosebit ca sursă de energie, substanţe de rezervă (glicogen) sau rol structural (chitina).

Hidraţii de carbon rezultă prin fotosinteză din dioxid de carbon şi apă în prezenţa energiei luminoase

Prin pierderea unei cantităţi de energie reacţia este reversibilă

Clasificare

Monozaharide

Activitate optică. Seria D a monozaharidelor

Monozaharidele (ozele) care au la carbonul chiral Cn-1, vecin cu grupa de alcool primar, -CH2OH, o configuraţie identică cu a D-glicerinaldehidei, aparţin seriei D.

Configuraţia se deduce prin tradiţie în raport cu înrudirea cu glicerinaldehida notată cu D, respectiv cu L, pentru seria L, echivalent cu notaţia R,S după convenţia Cahn-Ingold-Prelog.

Marea majoritate a monozaharidelor naturale fac parte din seria D, în care fiecare termen este enantiomerul termenului corespunzător din seria L. Monozaharidele din seria L se găsesc foarte rar în natură (L-arabinoza).