Hidrați de carbon - glucide și zaharide

Hidraţii de carbon sunt compuşi naturali de importanţă vitală pentru plante şi animale.

Formula generală Cn(H2O)n

In natură zaharidele se găsesc libere sau combinate cu alte substanţe. In plante ele formează până la 50-80% din S.U., având rol de substanţe de rezervă (amidon) sau substanţe de susţinere (celuloza). In corpul animal zaharidele reprezintă 2-5% din S.U., dar au rol deosebit ca sursă de energie sau substanţe de rezervă (glicogen).

Hidraţii de carbon rezultă prin fotosinteză din dioxid de carbon şi apă în prezenţa energiei luminoase:

În funcţie de comportarea la hidroliză zaharidele se clasifică

Monozaharide oligozaharide polizaharide

Aldoze cetoze reducătoare nereducătoare amidonul

trioze maltoza zaharoza celuloza

tetroze celobioza glicogen

pentoze lactoza pectine

Monozaharidele nu hidrolizează în compuşi mai simpli.

Oligozaharidele conţin 2-8 resturi de monozaharide legate prin oxigen, care prin hidroliză trec în unităţi de monozaharide.

Polizaharidele sunt polimeri naturali cu mase moleculare foarte mari. Toate oligo- şi polizaharidele prin hidroliză acidă sau enzimatică trec în monozaharide.

După natura grupei funcţionale carbonil, monozaharidele se clasifică în:

aldoze - cu o funcţiune aldehidică;

cetoze – cu o funcţiune cetonică.

În funcţie de numărul atomilor de carbon din moleculă pot fi trioze, tetroze, pentoze, hexoze etc. :

cu C3 – aldotrioze şi cetotrioze;

cu C4 – aldotetroze şi cetotetroze;

cu C5 – aldopentoze şi cetopentoze;

cu C6 – aldohexoze şi cetohexoze etc.

Cele mai răspândite monozaharide sunt pentozele şi hexozele, care se întâlnesc în natură în stare liberă sau combinate şi au denumiri nesistematice.