Metode de Preparare a Catalizatorilor

se poate realiza empiric

prin încercări experimentale în care, se folosesc în reacţia respectivă diferiţi compuşi sau amestecuri de compuşi drept mase catalitice de contact.

Catalizatorul optim se poate atribui unui solid, pe baza unei analize metodice complexe:

a parametrilor care conferă solidului proprietăţi catalitice:

a specificului transformării chimice catalizate, adică a unor multitudini de factori şi parametrii consideraţi în interdependenţă.

se vor exclude compuşii:

care nu sunt stabili în condiţii operaţionale de efectuare a reacţiei,

cei care nu rezistă la otrăvurile existente eventual în fluxul de reactanţi

cei care pot reacţiona cu produşii de reacţie sau care în condiţiile de regim, pot suferii modificări cristalografice.

cei care nu pot fi exploataţi în condiţii de protecţie

juridică (fiind protejate prin brevete) sau compuşi foarte

scumpi, greu de procurat sau care presupun metode de

obţinere laborioase şi costisitoare.

Compuşii rămaşi în evidenţă sunt testaţi experimental drept catalizatori, în corelare cu analiza transformării catalitice considerând:

gradul de puritate al reactanţilor, natura şi concentraţia impurităţilor

produşii principali ca natură, grad de puritate şi posibilităţi de separare

evaluările şi limitările termodinamice ale reacţiei principale şi a celor secundare, succesive sau paralele

evaluarea economică preliminară a transformării

Pe baza datelor de literatură şi a interpretărilor se poate trece la proiectarea procesului catalitic, ce cuprinde mai multe etape care pot fi transpuse sub forma unor arbori decizionali.

Un astfel de arbore cuprinde trei stadii:

stadiul de documentare

stadiul desfăşurat la nivelul staţiei pilot

stadiul desfăşurat la nivel industrial, care confirmă sau infirmă stadiile anterioare.