Deoarece glicanii au mai putine grupe funcţionale decât proteinele, tehnicile de extracţie şi
purificare sunt mai puţine şi sunt bazate doar pe reacţiile de precipitare care implică schimbarea
polarităţii mediului şi-sau a moleculelor.
Neavând Mase Moleculare bine definite nu pot fi filtraţi prin membrane, ceea ce ar fi de altfel
dificil, având in vedere că la concentraţii mici glicanii formează soluţii vâscoase.
Extracţia glicanilor are ca origine prelucrarea sfeclei de zahăr în scopul extracţiei zaharozei. În
ultimii ani s-au dezvoltat şi metode de recuperare a polizaharidelor constitutive ale pereţilor vaselor
interne ale plantelor, aşa-numite polizaharide parietale.
De asemenea, lactoza, extrasă la prelucrarea laptelui este un alt exemplu de valorificare la scară
industrială a moleculelor din clasa zaharurilor.Dacă ar exista posibilitatea efectivă de colectare a
întregii cantităţi de zer (care are un conţinut de peste 50% lactoză), nu ar mai fi nevoie de alte
metode de obţinere pentru această dizaharidă.
Schema de extracţie a glicanilor: Prepararea concentratelor de glicani
Există două posibilităţi:
a. Polizaharida este insolubilă, nu poate fi nici măcar dispersată (vezi celuloza, amidonul)
b. Polizaharida este solubilă în apă fierbinte(vezi caragenaanul şi xanthanul), şi/sau devine
şi mai solubilă odată cu creşterea pH-ului (vezi pectina, alginaţii). După solubilizare,
zaharida se separă de impurităţi prin filtrare şi apoi se poate recupera prin re-precipitare
Exemple de tipuri de extracţie
Extracţia de amidon (din porumb, cartofi, etc)
Grăunţele de cereale se înmoaie in soluţii acide, măcinarea grosieră separă germenul, bogat în
lipide, iar măcinarea fină separă celuloza.Amidonul rezultă ca produs la separarea glutenului, sub
forma” laptelui de amidon”.
Extracţia de carageenan (din alge roşii, licheni), xantan, pectine
Algele se spală, se macină, se macerează în apă fierbinte după o prealabilă tratare cu hidroxid de
sodiu. Suspensia se filtrează fierbinte, sub presiune, când celulozele, şi alte impurităţi rămân pe
filtru. Filtratul se tratează cu alcool, care precipită carageenanul. Aproximativ la fel se extrage
xantanul, care se precipita cu alcool izopropilic.
Pentru extracţia pectinei din coaja şi pulpa fructelor citrice şi-sau a merelor, se face o hidroloză în
apă fierbinte, la pH nu prea ridicat, care solubilizează pectina(dar şi alte substanţe solubile în aceste
condiţii, de care se scapă prin tratare cu alcool. Precipită pectina fibroasă, care este spălată, presată,
uscată sub vid.
Se prezintă în continuare schema de principiu a separării unora dintre glicani, conform exemplelor
de mai sus.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.