Chimie Analitică

Majoritatea reactiilor chimice, biochimice, se produc in solutie. O solutie este un amestec omogen de doua sau mai multe substante.

Solutiile se clasifica in: gazoase, lichide, solide.

Gazele, indiferent de natura lor, sunt miscibile intre ele in orice proportie.

Solutiile lichide, deosebit de importante, se impart in:

- gaz in lichid (CO2 in H2O; O2 in H2O);

- lichid in lichid (C2H5OH in H2O);

- solid in lichid (NaCl in H2O).

Solutiile solide, importante, sunt cele compuse din metale (doua sau mai multe). Multe aliaje sunt solutii solide (exemplu: Ag in Au; otelul, inox).

Indiferent de natura, o solutie este formata din:

- solvent sau dizolvant, componenta care dizolva, si

- solvat sau solut, care este substanta dizolvata, deci, se gaseste dizolvata in solvent.

Cand cele doua componente apar in proportii de acelasi ordin de marime, distinctia dintre solvent si solvat dispare.

Ansamblul fenomenelor ce insotesc actiunea solventului asupra solvatului ce se dizolva constituie dizolvarea.

Dizolvantul (solventul) este substanta chimica care are capacitatea de a dizolva o alta substanta chimica. Solventii cei mai des intalniti sunt lichidele. Acestea sunt constituite din molecule in continua miscare. Intre aceste molecule exista forte de atractie a caror marime este determinata de structura chimica a moleculelor, in principal de polaritatea lor.

Pentru caracterizarea proprietatilor electrice ale unui mediu, si in functie de aceasta a capacitatii sale de dizolvare, se utilizeaza o marime esentiala care este constanta dielectrica, , sau permitivitatea. Aceasta arata de cate ori forta de atractie dintre doua sarcini electrice este mai mica intr-un mediu dat decat in vid:

are intotdeauna valori mai mari de 1, deoarece in lichid in mod real se izoleaza sau ecraneaza mai mult sau mai putin ionii de semn contrar.

In functie de polaritatea moleculelor care ii alcatuiesc, dizolvantii se clasifica in:

a) dizolvanti polari - ionizanti, disocianti, molecule polare, ? = 40-180, miscibili intre ei in orice proportie si in proportii variabile cu solventii care au posibilitatea de a forma legaturi de hidrogen (exemple: H2O + CH3OH; H2O + C2H5OH; CH3OH + C2H5OH).);

b) dizolvanti nepolari - neionizanti, nedisocianti, molecule nepolare sau cu polaritate redusa, ? <15, (CCl4, C6H6, C6H5CH3, Cl2C = CHCl, fenol etc.)

Exista si dizolvanti care au constanta dielectrica cuprinsa intre 20-40. Acestia au proprietati intermediare intre dizolvantii polari si cei nepolari.

De exemplu, acetona (? = 21,4) se va dizolva atat in apa, un dizolvant polar, cat si in benzen, dizolvant nepolar.