Noţiunea de informatică
- Informatica este un termen preluat din limba franceză (informatique), provenind
din combinarea primei părţi a cuvântului information (informaţie) cu a doua parte a
cuvântului automatique (automat), ceea ce ar însemna "informaţie automată",
adică prelucrare de date, în special, cu ajutorul calculatorului electronic.
- Într-o primă accepţiune, un calculator electronic (computer în limba engleză,
ordinateur în limba franceză) sau un sistem de calcul este un ansamblu de dispozitive
care prelucrează automat o informaţie codificată sub formă discretă (numerică)
printr-o succesiune finită de operaţii aritmetice şi logice.
- Informaţia este o formulă care poate fi scrisă sau simbolizată, susceptibilă de a
aduce o cunoştinţă sau „un mesaj despre anumite lucruri sau evenimente care au
avut loc, au loc sau vor avea loc“.
- Datele reprezintă elementele constitutive ale informaţiei şi se referă la evenimente
primare colectate de la diverse surse din mediul înconjurător. Pentru a deveni
informaţii, datele trebuie prelucrate şi organizate astfel încât ele să capete o
anumită semnificaţie sau înţeles pentru utilizator. Prelucrarea datelor se poate
efectua manual sau automat (utilizând un sistem de calcul).
- Sub aspect sintactic, datele apar ca o succesiune de simboluri sau caractere.
Distingem trei categorii de caractere:
o caractere alfabetice (literele alfabetului latin);
o caractere numerice (cifrele sistemului de numeraţie zecimal);
o caractere speciale (operatorii matematici, semnele de punctuaţie etc.).
- În funcţie de caracterele utilizate, datele pot fi:
o alfabetice (numai litere);
o numerice (numai cifre şi, eventual, punctul zecimal sau virgula);
o alfanumerice (orice caracter).
- Schema de principiu a procesului de prelucrare automată a datelor (PAD):
- Prelucrarea datelor se realizează în conformitate cu anumite reguli, operaţii şi
cerinţe impuse de utilizator (beneficiar al rezultatelor prelucrării), numite generic
algoritmi. Prin algoritm se înţelege o secvenţă finită şi ordonată de operaţii, care,
pornind de la o mulţime finită de date (iniţiale), conduce, prin aplicarea în mod
mecanic şi repetat a operaţiilor, la o mulţime finită de rezultate (date de ieşire).
- În procesul de prelucrare automată a datelor, sistemului de calcul (calculatorului)
trebuie să i se comunice atât datele cât şi algoritmul de prelucrare a acestora.
Pentru descrierea riguroasă şi precisă a algoritmilor se utilizează limbaje artificiale,
create special în acest scop. Astfel de limbaje sunt limbajele de programare (de
exemplu: FORTRAN, COBOL, BASIC, PASCAL, C, C++, C#, JAVA etc.).
- Reprezentarea unui algoritm într-un limbaj de programare (printr-o succesiune de
comenzi sau instrucţiuni exprimate simbolic) se numeşte program. Un calculator
electronic nu poate funcţiona decât sub controlul (comanda) unui program sau a
unui sistem de programe.
- Ansamblul de programe care realizează gestiunea resurselor unui calculator,
asigurând o minimă funcţionare a acestuia, şi care permite comunicarea între omul
utilizator şi maşina calculator se numeşte sistem de operare (de exemplu: MSDOS,
Windows (95, 98, 2003, XP, Vista), Unix, Mac OS X etc.).
- Prin urmare, un calculator electronic (sistem de calcul) reuneşte două categorii de
componente:
o componente fizice (echipamente de calcul) cunoscute sub numele de
hardware;
o componente logice (programe), prin intermediul cărora sunt utilizate
echipamentele şi prelucrate datele, cunoscute sub numele de software.
Memorarea datelor
- Volumul de informaţii ce poate fi stocat (sub formă binară) de un dispozitiv
electronic reprezintă capacitatea de memorare a acestuia.
- Dispozitivele electronice în care se reprezintă informaţia într-un calculator sunt
proiectate a avea doar două stări stabile (închis/deschis sau curent mare/curent mic)
cărora li se asociază simbolurile 1 sau 0. Fiecare dintre cele două stări posibile
reprezintă o unitate de informaţie numită bit (acronim de la binary digit (cifră
binară)). Bitul este unitatea elementară de memorie, dar nu este adresabil.
- Un grup de 8 biţi succesivi constituie un bait (byte) sau un octet. Octetul este cea
mai mică unitate adresabilă de memorie.
- Alte unităţi de măsură pentru capacitatea de memorare sunt multiplii unui byte
(octet):
1 Word (cuvânt) = 16 biţi = 2 octeţi;
1 Double word (dublu cuvânt) = 4 octeţi;
1 Kilobyte (Kb, Ko) = 1024 (210) octeţi;
1 Megabyte (Mb, Mo) = 1024 (210) Kb;
1 Gigabyte (Gb, Go) = 1024 (210) Mb;
1 Terabyte (Tb, To) = 1024 (210) Gb.
- Conversia informaţiei din forma uzuală în binar şi invers se face cu ajutorul
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.