Sistemul Financiar și Rolul sau

Definirea sistemului financiar

Sistemul financiar este format din:

- indivizi;

- asociatii;

- firme;

- institutii;

- piete;

- organizatii guvernamentale implicate în asistarea procesului de schimb al activelor financiare.

Activ financiar - orice lucru acceptat de societate ca reprezentând o valoare si care poate fi preschimbat în bani:

- obligatiuni;

- ipoteci;

- actiuni

- etc.

Banii, sub forma de numerar, constituie cel mai lichid activ financiar.

Sistemul financiar ajuta la mobilizarea economiilor populatiei în sprijinul utilizarii lor productive în afaceri.

Fiecare sistem economic modern dispune de un mecanism care sa asigure posibilitatea ca oamenii sa poata schimba resurse, munca, bunuri sau servicii în vederea obtinerii resurselor pe care le doresc.

Daca o firma nu ar putea schimba venitul realizat contra munca, atunci nu va mai exista nimeni care sa dispuna de bani pentru a cumpara productia firmei.

Banii si activele financiare

Domeniul titlurilor de valoare (activelor financiare) este strâns legat de utilizarea banilor în cadrul sistemului financiar.

Activul financiar reprezinta un bun ce are valoare pentru detinatorul sau.

Activul financiar poate reprezenta:

- valoare de schimb, atunci când bunul (privit ca marfa) ajuta la obtinerea altui bun;

- valoare de investitie (capital) atunci când bunul este folosit pentru producerea de venituri în viitor.

Activele sunt de doua tipuri: reale si financiare.

Activele reale sunt constituite din bunuri corporale sau necorporale, care, integrate în circuitul economic, genereaza venituri în viitor sub forma de profituri, rente, chirii etc.

Activele financiare sunt materializate în înscrisuri (hârtii ori înregistrari de cont), care consacra drepturile banesti ale detinatorului lor, precum si drepturile acestuia asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dobânzi, dividende etc).

Activele financiare reprezinta corespondentul monetar al activelor reale si releva caracterul dual al economiei de piata: economie reala.

Activele financiare se clasifica în patru mari categorii:

- active bancare-rezultate din operatiunile specifice bancilor si institutiilor asimilate (produc dobânzi, nu au caracter negociabil, dar prezinta un grad redus de risc);

- active financiare nebancare - sunt rezultate din operatiuni de investitii (de plasament) si se concretizeaza în titluri de valoare cu caracter negociabil;

- active de capital – sunt rezultate din plasamente pe termen lung si dau dreptul la obtinerea unor venituri viitoare, în conditiile implicarii detinatorului la riscul afacerii (sunt negociabile pe piata de capital);

- active monetare - rezultate din plasamente pe termen scurt, negociabile pe piata monetara (au grad ridicat de lichiditate).

La acestea se adauga activele hibride (certificatele de depozit etc).

Titlurile reprezinta modul de existenta a activelor nebancare si se definesc prin faptul ca:

- sunt exprimate într-un înscris (document scris sau înregistrare electronica) care atesta existenta unei relatii contractuale între emitent si detinator si garanteaza drepturile posesorului lor.

- titlurile financiare pe termen lung (actiuni si obligatiuni) au un rol deosebit în circuitul economico-financiar. Ele permit astfel transformarea unor valori imobiliare prin esenta lor (pamânt, cladiri, bunuri de echipament etc.) în valori mobiliare prin natura lor (actiuni).;

- au o anumita valoare.

Valoarea intrinseca a unui titlul financiar se determina prin calcul si este functie de rezultatele plasamentului, de veniturile viitoare posibile ale investitiei.

Totalitatea titlurilor financiare care fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital, în speta la bursa, se mai numesc produse bursiere.

Din punct de vedere al modului în care acestea sunt create, se împart în mai multe categorii: primare, secundare si sintetice.

Titlurile primare sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu si cele folosite pentru atragerea capitalului de împrumut.

În prima categorie intra actiunile, iar în cea de a doua obligatiunile.

Caracteristica definitorie pentru titlurile primare este ca acestea, pe de o parte, asigura mobilizarea de capital pe termen lung de catre utilizatorii de fonduri, iar pe de alta parte, dau detinatorilor lor drepturi asupra veniturilor banesti nete ale emitentului.