Piața Bursieră

Piaţa valorilor mobiliare din S.U.A. ocupă în lume un rol important reeşind din:

3. este cea mai mare piaţă. S.U.A. le revin 1/3 din capitalizarea mondială şi 50% din totalul mondial de împrumuturi obligatare;

3. mărimea capitalului fictiv (investit în hârtii de valoare) depăşeşte multe economii naţionale;

3. în sfera organizării pieţei de capital, elaborarea noilor instrumente şi teoria gestiunii portofoliilor de hârtii de valoare au atins rezultate foarte înalte, deaceea multe state împrumută din experienţa lor;

3. sistema de supraveghere este cea mai dură mai eficientă şi mai bine elaborată şi este acceptată în foarte multe ţări ale lumii.

Structura pieţei. Piaţa hârtiilor de valoare ale S.U.A. este compusă din 4 segmente:

1. piaţa bursieră unde activează 7 burse principale (N.Y.S.E., AMEX, Boston, Philadelphia, Chicago, Bursa Oceanului Pacific (Los-Angeles şi San-Francisco) şi Cincinnati;

2. piaţa extrabursieră include N.A.S.D.A.Q., „pink sheets”, sistemele de tranzacţionare – INSTINET, LATTICE, CANTOR, FITZGERALD, etc.;

3. piaţa „a treia” – piaţa extrabursieră pentru hârtiile de valoare ce au listing la burse;

4. piaţa „a patra” – tranzacţionarea titlurilor investitorilor instituţionali.

Participanţii profesionişti. În industria hârtiilor de valoare a S.U.A. activează mii de firme. Pe piaţa hârtiilor de valoare corporative activează 8200 de companii specializate: firme de brokers, firme de broker-dealers, bănci de investiţii. Funcţionarii acestor companii se numesc brokers, dealers, reprezentanţi înregistraţi, consultanţi financiari, etc.

Firmele care îndeplinesc toate tipurile de servicii sunt companiile de broker-dealers, cele mai importante sunt Merrill Lynch Pierce Fenner & Smith, E.F. Hutton & Company Inc., Dean Witter Reynolds, Рrиdепtiа1-Васh Сарitа1 Fuпdiпg, Smith Ваrпеу, Наrris Uртап & Со., Раinе Webbеr Iпсоrроrаtеd, Shearsоп Lеhтап Вrоthеrs, etc. Ele se mai numesc full-service firm, wire house. Aceste firme au mii de angajaţi. Numai compania Merrill Lynch are peste 40 000 de angajaţi.

Firmele care lucrează cu clienţii mari se numesc bănci de investiţii (саrriagе trаdе hoиsеs) — ele sunt Morgan Stanley & Co., Salomon Brothers Inc., Goldman, Sachs &Co., Donaldson, Lufkin & Jenrette, Веаr, Sterns & Со.Iпс.

Firmele specializate pot activa cu un anumit tip de hârtii de valoare sau pot fi specializate într-o operaţiune. Acest tip de firme se numesc discont house iar specialiştii lor discount brоkеr. Se numesc de discount deoarece nu percep comisioane pentru serviciile de consultanţă şi respectiv serviciile lor sunt mai ieftine cu .25 — 60%.

Pentru a putea activa cu hârtii de valoare angajatul firmei de broker-dealers trebuie să urmeze cursurile N.A.S.D. — National Association of Securities Dealers) şi examenul «Series 7» care include 250 de teste, timpul de examinare 6 ore. Este necesar de a răspunde corect la 70% din întrebări după care angajatul obţine calificativul de reprezentant înregistrat (registered rерrеsеntаtivе) şi poate activa cu toate hârtiile de valoare, excepţie fac obligaţiunile municipale pentru care se cere examen special.

Activitatea oricărei companii se supune înregistrării de stat, în cazul în care compania va activa înafara graniţelor unui stat ea trebuie să obţină licenţă de la C.T.O.F.

În corespundere cu prevederile C.T.O.F. capitalul net (пеt сарital) al unei companii de broker-dealers trebuie să fie din 1994 cel puţin 250 000 $.

Există câteva tipuri de companii de investiţii: companii de tip deschis (ореп-епd iпvestтепt сотраnies), sau fonduri mutuale (тutuаl fипds), şi companii de tip închis (сlоsеd-епd investment сотраnies). Деятельность инвестиционных компаний регулируется Законом об инвестиционных компаниях (1940 г.).

Companiile de investiţii pot fi diversificate şi nediversificate. Pentru a căpăta statut de companie de investiţii diversificată, 75% din activele sale trebuie să fie investite în aşa fel ca 1 emitent să-i revină nu mai mult de 5% din activele şi numai mult de 10% din numărul acţiunilor cu drept de vot.

Legea privind Companiile din 1940 prevede ca mărimea medie a activelor să fie de 100 000 $., companiile de tip deschis au dreptul de a emite numai acţiuni simple, iar cele de tip închis – şi acţiuni privilegiate şi obligaţiuni.

Companiile de investiţii de tip deschis pot emite permanent acţiuni şi sunt obligate să le răscumpere de la acţionari la prima cerere, reeşind din valoarea netă a activelor la 1 acţiune. Aceste acţiuni pot fi cumpărate de la companie şi vândute tot ei.