Intermedierea investițiilor financiare

Piata de capital leaga emitentii valorilor mobiliare si altor instrumente financiare de investitorii individuali si institutionali prin intermediul societatilor de servicii de investitii financiare. Piata de capital functioneaza ca un mecanism de legatura intre cei la nivelul carora se manifesta un surplus de capital (investitorii) si cei care au nevoie de capital (emitentii).

Piata de capital prezinta urmatoarele trasaturi :

• este o piata deschisa in sensul ca plasamentul este efectuat de marea masa a investitorilor, iar tranzactiile cu instrumente financiare au caracter public ;

• produsele pietei sunt instrumente pe termen mediu si lung. Pe piata de capital sunt sunt investiti in general pe o perioada mai mare de un an in timp ce pe piata monetara resursele sunt utilizate pentru finantari pe termen scurt ;

• valorile mobiliare ca produse ale pietei se caracterizeaza prin negociabilitate si transferabilitate ;

• tranzactionarea valorilor mobiliare nu este directa ci intermediata.

Miscarea fondurilor in economie se poate realiza in doua modalitati :

• prin concentrarea disponibilitatilor banesti la banci si utilizarea de catre acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri (finantare indirecta);

• prin emisiune de instrumente financiare de catre utilizatorii de fonduri pe piata financiara (finantare directa).

Cererea de capital se poate grupa in :

a) CERERE STRUCTURALA – este determinata de nevoia finantarii unor actiuni economice in diverse ramuri de activitate, achizitionarea bunurilor de investitii si finantarea unor programe de dezvoltare, constituirea si majorarea fondurilor financiare ale institutiilor si organismelor financiar bancare nationale si internationale.

b) CEREREA CONJUNCTURALA – este efectul insuficientei sau indisponibilitatii resurselor interne, restrictiilor excesive in acordarea creditelor, nevoilor financiare generate de deficitul bugetari si de cel al balantei de plati externe.

Exponentii cererii sunt debitori pe piata financiara si pot fi ggrupati astfel :

a) Dupa activitatea desfasurata :

• guverne si colectivitati publice locale ;

• societati comerciale publice si private fara profil financiar ;

• banci comerciale si alte institutii bancare ;

• autoritati monetare.

b) Dupa scopul urmarit :

• societati din industrie si gospodarirea comunale ;

• societati din domeniul petrolului si gazelor naturale ;

• societati de transport si servicii publice ;

• banci si societati din domeniul financiar ;

• organizatii internationale.

Oferta de capital provine din economisire. Economiile devin oferta pe piata de capital numai daca posesorii lor sunt satisfacuti de modalitatea de fructificare, adica daca piata asigura rentabilitatea ceruta de investitori.

Investitori sunt : - individuali ;

- institutionali

INVESTITORII INDIVIDUALI :sunt persoane fizice sau juridice si pot fi :

• investitori pasivi pe termen lung care cumpara si pastreaza valorile mobiliare cu scopul de a-si asgura castiguri de capital pe termen lung ;

• negociatori activi care incearca sa valorifice miscarea cursului bursier in vederea obtinerii unui profit.

INVESTITORII INSTITUTIOALI :

• sunt societati sau institutii care fac tranzactii de dimensiuni mari. Acestia cuprind :bancile, societatile de asigurare, societatile de investitii, organismele de plasament colectiv, gestionarii fondurilor de pensii.

Cererea si oferta sunt doua dimensiuni ale procesului de economisire – investire supuse riscurilor.

Aceste riscuri sunt :

• riscul optional al investirii apare in momentul adoptarii deciziei de plasament prin orientarea catre piata monetara sau catre piata de capital ;

• riscul afacerii vizeaza incertitudinea privind produsele pe care le poate oferii piata de capital la un moment dat atat detinatorilor de fonduri cat si investitorilor ce gestioneaza portofolii de valori mobiliare ;

• riscul pietei vizeaza evolutia preturilor instrumentelor financiare in viitor si posibilitatea inregistrarii unor pierderi ca urmare a modificarii raportului cerere-oferta pentru un anumit tip de instrument financiar ;

• riscul lichiditatii apare cand se restrang posibilitatile de transformare rapida si fara pierderii in numerar a valorilor mobiliare detinute ;

• riscul creditului este specific pietei obligatiunilor si apare atunci cand debitorul nu-si poate respecta angajamentul de rascumparare a obligatiunii sau de plata a dobanzii ;

• riscul schimbarii cadrului legislativ vizeaza atat piata de capital cat si modificarea legislatiei economice si financiare in general.

Participantii pe piata primara in cadrul careia se vand si se cumpara valori mobiliare nou emise sunt :

• solicitantii de capital (statul si colectivitatile locale, intreprinderile publice si private) ;

• ofertantii de capital (persoane particulare, agenti economici, banci, case de economii, societati de asigurare) ;

• intermediarii (SSIF, bancile comerciale, societatile de investitii care prin reteaua proprie asigura vanzarea valorilor mobiliare).

Piata secundara asigura prin intermediul bursei de valori mobiliare atat buna functionare a pietei primare cat si lichiditatea si mobilitatea economiilor.

Piata secundara concentreaza cererea si oferta derivata care se manifesta dupa ce piata valorilor mobiliare s-a constituit.

Un rol important pe piata de capital revine intermediarilor de valori mobiliare care :

- isi asuma angajamentul de distribuire a titlurilor emise ;

- efectueaza comertul cu titluri adica vanzarea – cumpararea de valori mobiliare in nume si pe cont propriu ;

- efectueaza intermedierea in comertul cu titluri adica vanzarea-cumpararea acestora in contul unor terti.