Burse

Capitolul 1 - BURSA

1.1. Scurt istoric al apariţiei şi evoluţiei bursei

În Grecia antică, în Agora, negustorii şi comercianţii realizau tranzacţiile într-un anumit loc , cunoscut sub numele de Emporium.

Începând cu secolul al XI-lea, dezvoltarea unor oraşe stat în nordul Italiei (Genova, Florenţa, Veneţia), ca şi în Nordul Europei (Amsterdam, Brugge, Hamburg), a influenţat creşterea schimburilor şi apariţia unor elemente de bază ce caracteriza piaţa bursieră.

Atât în Grecia, cât şi în Imperiul Roman, pe lângă uzanţele de vânzare cu livrarea imediată a mărfii şi plata preţului, apare o nouă practică, care constă în „tranzacţii cu mărfuri viitoare”, care presupunea ca mărfurile – care nu existau în momentul tranzacţiei, să fie livrate la un anumit termen. Originea acestor tranzacţii cu mărfuri viitoare se regăseşte în secolul al XII-lea, în Franţa.

Mai târziu, în Anglia, se extind schimburile de mărfuri pe baza eşantioanelor, mai ales pentru nevoile armatei.

În Japonia, în secolul al XVII-lea, au apărut „tichetele de orez”, care erau documente de depozit, în baza cărora se vindea orezul de către proprietarii de teren, care era obţinut prin renta în natură, ce se aplica fiecărei recolte de orez.

Tichetele de orez care aveau acoperire reală în produs fizic (orezul), au putut fi asimilate cu banii de hârtie, respectiv, cu hârtiile de valoare.

Orezul recoltat era depozitat în marile oraşe, unde vânzarea-cumpărarea se realiza pe baza acestor tichete.

Tichetul de orez cumpărat, dădea dreptul posesorului de a primi o anumită cantitate de orez, de o anumită calitate şi la o anumită dată.

În cadrul schimburilor comerciale, a crescut frecvenţa tranzacţiilor care aveau ca termen de livrare clauza „la sosirea vasului”, care îi stimula pe speculatori să realizeze vânzările în avans, cu toate că nu deţineau mărfurile la data vânzării

În S.U.A., în secolele XVIII şi XIX, producătorii de cereale din zona Chicago, vindeau produsele lor comercianţilor locali, care le revindeau unor angrosişti din Chicago la un preţ fix. Aceştia stocau produsele cumpărate şi le revindeau apoi abia primăvara.

Apare astfel, tot mai frecvent un comerţ pe hârtie şi nu unul efectiv, real.

De asemenea, a apărut şi cambia, ca o necesitate a operativităţii tranzacţiilor realizate. Cambia era folosită atât pentru amânarea unei plăţi, cât şi pentru realizarea unor fonduri în numerar sau pentru tipărirea unor obligaţii de plată, prin transmiterea către un terţ creditor.

Un alt moment important în evoluţia burselor, l-a constituit apariţia împrumuturilor de stat, a căror titluri se negociau încă din secolul al XIV-lea, în oraşele stat din nordul Italiei.

În secolul al XV-lea, regele Franţei, Francois I, a emis pentru prima dată un împrumut public pentru finanţarea războiului cu milanezii, care se caracteriza prin rentă perpetuă şi rambursare progresivă, prin trageri la sorţi anuale.

În acelaşi timp, s-au dezvoltat şi agenţiile de schimb, care apăruseră în Franţa, la Paris, încă din anul 1141, având spaţii speciale unde îşi desfăşurau activitatea.

Toate aceste practici au condus la instituţionalizarea bursei.

La început, aceste operaţiuni se desfăşurau în cadrul bâlciurilor, a iarmaroacelor, târgurilor locale şi internaţionale.

La Brugge, în Belgia, negustorii din majoritatea ţărilor tratau aici afacerile lor, de preferinţă, într-o casă, care era ornată pe unul din pereţii exteriori cu o piatră, în care erau sculptate trei pungi cu bani.

Această casă aparţinea unei familii de patricieni (bancherul van der Bursen), iar locul în care era amplasată purta numele de Beurs sau Burs.

De la această familie de patricieni şi de la casa respectivă se presupune că a rămas numele şi noţiunea de Bursă – loc de reuniune a negustorimii, care s-a menţinut în secolele XV şi XVI, fiind adoptată apoi şi la Anvers (Belgia).

Iniţial, bursele funcţionau în porturi, unde se întâlneau comercianţii, care se interesau de desfăşurarea afacerilor, de plecarea şi sosirea vaselor.

În anul 1608, se înfiinţează burse în mai multe oraşe din Europa, dintre care cităm următoarele : Veneţia, Genova, Florenţa şi Amsterdam.

În perioada 1699 – 1882, se înfiinţează alte burse în următoarele localităţi : Basel (1699), New York (1792), Bruxelles (1801), Varşovia (1817), Roma (1827), Madrid (1831), Chicago (1848), Geneva (1850), Tokio (1855), Budapesta (1864), Bucureşti (1882) etc.

La bursa de valori din Amsterdam se tranzacţionau atât titlurile datoriei publice, cât şi acţiuniule Companiei Olandeze a Indiilor Orientale.

De asemenea, la Amsterdam a avut loc binecunoscuta „tulipo-manie”, care reprezenta contractele cu bulbi de lalele.

În anul 1695, la banca Royal Exchange din Londra, s-au derulat primele tranzacţii cu titluri de stat ale Băncii Angliei şi cu acţiuni ale Companiei Engleze a Indiilor Orientale.