Melasa

Prin melasă se înţelege ultimul reziduu care rămâne de la fabricarea zahărului, în urma cristalizării repetate a zaharozei şi din care nu se mai poate obţine economic zahăr prin cristalizare.

În timpul primului război mondial, ca urmare a faptului că cerealele nu mai erau în cantităţi suficiente, la fabricarea drojdiei plămezile amidonoase zaharificate au fost înlocuite cu melasă, care avea un preţ mai convenabil şi era mai uşor de depozitat decât cerealele.

În prezent, în S.U.A., Europa, Australia ca şi la noi în ţară, melasa este principala materie primă folosită la fabricarea drojdiei de panificaţie şi în condiţii dirijate, 4 g melasă (aproximativ 2 g zaharoză) pot contribui la obţinerea unui gram de drojdie de panificaţie.

Caracteristici fizico-chimice. Din punct de vedere fizic, melasa se prezintă ca un lichid vâscos, având o culoare brună-neagră, cu miros plăcut de cafea proaspăt prăjită şi un gust dulce-amărui. Reacţia melasei este, de regulă, uşor alcalină.

Compoziţia chimică a melasei variază în funcţie de materia primă folosită la fabricarea zahărului (sfeclă sau trestie de zahăr) şi de procesul tehnologic aplicat în fabricile de zahăr(tabelul 3).

Compoziţia chimică a melasei din sfeclă şi trestie de zahăr

Melasa din sfeclă de zahăr are avantajul că favorizează obţinerea unui produs de culoare mai deschisă, în schimb conţine betaină ce nu este asimilată de către drojdie şi astfel prin deversarea apelor reziduale creşte consumul biochimic de oxigen. De asemenea poate fi deficitară în biotină, vitamină necesară creşterii drojdiilor.

Compoziţia chimică şi indicii de calitate ai melasei din sfecla de zahăr

Indicatorul de calitate Minim Maxim Optim pentru fabricarea drojdiei Standard

România

Melasa din trestie de zahăr este bogată în biotină, în schimb biomasa de drojdie obţinută are o culoare mai închisă, încât sunt necesare operaţii suplimentare de spălare. Pentru a asigura un mediu optim de creştere, se pot folosi melase cupajate în care se adaugă fosfaţi, surse de azot, factori de creştere; totuşi, la noi în ţară se preferă utilizarea melasei din sfeclă de zahăr la fabricarea drojdiei de panificaţie, melasa din trestie de zahăr fiind folosită la fabricarea alcoolului. Compoziţia chimică a melasei obţinută la fabricarea zahărului din sfeclă de zahăr este prezentată în tabelul 4

Concentraţia în substanţă uscată a melasei se exprimă în practică în grade Balling (Bllg) sau Brix (Bx), care reprezintă procente masice de substanţă uscată dizolvată.

Glucidele din melasa de sfeclă de zahăr sunt reprezentate în cea mai mare parte din zaharoză, alături de care se mai găsesc cantităţi mici de rafinoză şi zahăr invertit. Un procent mai ridicat de 1% denotă contaminarea melasei cu microorganisme care produc invertirea zaharozei.

Nezahărul melasei cuprinde atât substanţe organice (substanţe azotoase şi neazotoase) cât şi săruri minerale.

Substanţele azotoase sunt reprezentate în special prin produse de descompunere a proteinelor şi în mai mică măsură prin proteine macromoleculare. Dintre acestea în cantitatea cea mai mare se găseşte betaina, care poate să ajungă până la circa 5% faţă de melasă. Dintre aminoacizi în cantitatea cea mai mare se află acidul glutamic.