Cap 1 INTRODUCERE ÎN BIROTICĂ. DESPRE LOCUL ŞI ROLUL BIROTICII
Resursa “regină” a secolului nostru este informaţia. Constantin Noica sublinia importanţa informaţiei, în convorbirile sale, astfel: “Există, în vremuri de mare densitate cum sunt cele de azi, o supremă valoare, din care omul îşi face hrana zilnică: informaţia”.
Modalităţile şi amploarea cu care informaţia este produsă, colectată, prelucrată, păstrată şi difuzată au evoluat odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. La toate acestea se adaugă “mariajul” dintre calculator şi telecomunicaţii, determinant pentru amplificarea comunicării. Cele două tehnologii (tehnologia calculatoarelor şi aceea a telecomunicaţiilor), luate împreună, sunt denumite tehnologie informaţională .
Performanţele tehnologiei informaţionale au modificat radical peisajul birourilor. Acestea au devenit “terenul de joacă” al NTI astfel încât e-revolution a favorizat apariţia unor modalităţi revoluţionare (pentru deja apusul secol XX) de desfăşurare a muncii prin birourile mobile sau birourile electronice.
1.1. DE LA CUNOAŞTEREA INDIVIDUALĂ LA CUNOŞTINŢELE ÎN REŢEA
Caracteristica principală a TI este evoluţia progresivă: 50% din tehnologia actuală a fost inventată în ultimii 2 ani iar durata de viaţă a unei tehnologii informaţionale este considerată a fi, în prezent, de 18 luni (legea lui Moore).
Putem afirma, cu certitudine, că trăim o adevărată revoluţie informaţională, în care tehnologiile au sporit considerabil capacitatea noastră de a achiziţiona, manipula, stoca şi comunica informaţii. Dispunem de instrumente care ne permit să extragem şi să comunicăm informaţii în câteva secunde, oriunde, oricui şi la orice oră, şi mai ales suntem în măsură să comunicăm uşor, să lucrăm împreună, să partajăm resursele şi să luăm decizii electronic.
Este aproape imposibil de prevăzut, la modul exhaustiv, impactul digitizării asupra societăţii. Revoluţia tehnologică se dezvoltă în funcţie de reacţiile indivizilor, influenţând, în acelaşi timp, practicile culturale şi catalizând evoluţia progresivă a sistemelor de gândire tradiţionale.
Într-o lucrare din 1993, Post Capitalist Society, Peter F. Drucker făcea următoarea apreciere : “Cunoaşterea nu este doar o altă resursă; precum factorii tradiţionali ai producţiei, ea este astăzi unica resursă semnificativă… muncitorul pe tărâmul cunoaşterii este unica şi cea mai mare avere”.
Industriile bazate pe cunoştinţe, caracteristice “noii economii”, sunt singurul factor care asigură păstrarea avantajului concurenţial al firmelor şi avantajul competitiv al unei ţări. Cu alte cuvinte, înregimentarea în noua realitate economică este singura cale în care vom putea asigura locuri de muncă, dezvoltare şi profituri.
Economiei cunoaşterii i se atribuie, în general, trei trăsături:
- Este inevitabilă. Cei mai mari actori ai viitoarei economii vor fi cei care plasează în centrul resurselor şi strategiilor cunoştinţele, cunoaşterea şi averea intelectuală.
- Pentru a rezista mediului concurenţial, firmele vor opta pentru strategii bazate pe cunoştinţe (supravieţuirea pe piaţă nu înseamnă numai reducerea costurilor).
- Atributele produsului/serviciului vândut devin mai puţin importante decât caracteristicile din “afara” produsului/serviciului. Un exemplu: multe firme din industria tehnologiei informaţionale câştigă mai mult din asistenţa şi service-ul oferit produselor lor, decât din vânzarea propriu-zisă a produselor. Imaginea unui produs este deseori mai importantă decât caracteristicile acestuia. Un articol din 1992, apărut în InfoWorld, indica topul calculatoarelor foarte bune cu slabe vânzări şi a produselor mai slabe dar care se vând bine
UNIVERSITATEA „AL.I.CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
CATEDRA DE INFORMATICĂ ECONOMICĂ
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
