Cursuri privind alimentația specială

I. CONSUMUL ALIMENTAR RISCURI ŞI TENDINŢE ÎN ALIMENTAŢIE

În ultimele 2 decade, atât datele din anchetele familiale, cât şi cele furnizate de FAO arată că în Europa, în contextul scăderii veniturilor medii reale, există, surprinzător, o stabilitate în consumul caloric, menţinută, probabil, prin consumul caloriilor ieftine.

În rândul familiilor sărace şi, mai ales, în familiile de şomeri din România consumul mediu caloric (calculat pe baza coşului de consum) a fost sub cantitatea minimă recomandată pentru adulţi, de specialiştii în alimentaţie (2450 Kcal în 1996 şi 2036 Kcal în 2000). Există semnale de deficite nutriţionale la nivelul familiilor sărace, care au afectat copiii, dat fiind că sărăcia a fost sistematic asociată cu o mărire a familiei. Acesta sugerează deficienţe nutriţionale grave în rândul acestor familii sărace, ale căror victime sunt copiii.

În contextul nivelului redus al veniturilor, în România produsele cerealiere contribuie într-o proporţie ridicată la consumul caloric (peste 45% comparativ cu până la 30% în economiile dezvoltate). Laptele şi carnea contribuie într-o proporţie mai scăzută la consumul caloric şi proteic, comparativ cu statele UE.

O alimentaţie tipic românească include produse cerealiere (pâine, mălai), grăsimi, ulei şi într-o mai mică măsură carne (în special porc), lapte, cartofi, băuturi alcoolice (vin). Se pare că regimul alimentar este apropiat de cel al ţărilor mediteraneene (pondere mare a cerealelor şi mică a cărnii şi lactatelor). Cecetările efectuate nu publică însă ponderea alcoolului în consumul caloric.

Consumul de alcool atinge o rată ridicată, datorită unui complex de factori: temperaturile scăzute din timpul iernii, obiceiuri de consum (vin, produse fabricate în casă cum ar fi ţuica, palinca), preţul accesibil (ex. băuturi ieftine falsificate sau fabricate în condiţii precare de igienă şi calitate), dar şi stresul asociat transformărilor din mediul social şi economic. În perioada de pretranziţie, consumul băuturilor spirtoase în Ţările Europei Centrale şi de Est (TECE) a fost substanţial mai ridicat decât în Europa de Vest (Ginter, 1995).

Conform FAO, opus faţă de UE, în România aportul de proteine provine predominant din produsele de origine vegetală (tab. 1).

Tabelul 1. Consumul exprimat în factori nutritivi (1997-2005)

Factorii nutritivi România UE

Kcalorii 2586 3426,4

origine vegetală (%) 78 68

origine animală (%) 22 32

Protide (grame/corp adult) 82,4 125,8

origine vegetală (%) 61 43

origine animală (%) 39 57

Datele din România ultimului deceniu privind consumul factorilor nutritivi în funcţie de venit sugerează faptul că, pe măsura creşterii venitului, are loc o reducere a ponderii produselor vegetale în consumul caloric (de la 82 la 75%), în cel proteic (de la 69 la 53%), în cel de lipide (de la 54 la 49%). Pe măsura creşterii nivelului de educaţie, a venitului şi a diminuării familiei, are loc o creştere a ponderii contribuţiei produselor animale în consumul caloric, proteic, dar însoţită de o reducere a ponderii grăsimilor de origine animală, fapt ce denotă o posibilă asociere pozitivă între această variabilă şi nivelul de cunoştinţe în domeniul alimentaţiei sănătoase.

Având în vedere recomandările FAO şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) ce sugerează un necesar de consum de lapte şi produse de circa 240 I/an (echivalent pentru un adult de 70 kg cu activitate de intensitate medie), consumul redus de lactate din ţara noastră este cauza posibilelor deficienţe de calciu în rândul populaţiei.

Consumul zilnic de fructe şi legume proaspete se situa în 2000 cu 20% sub media recomandată de OMS de 400 g (1990), existând diferenţe sezoniere puternice ce sugerează un deficit şi mai grav în sezonul rece când disponibilitatea produselor din resurse proprii este scăzută.